Luna de pe cer

Luna, element de legătură în aceasta secvență haiku, are o traiectorie interesantă, leagă pământul de cer, tocmai printr-o oglindire a unor trăiri și emoții.
Am descoperit aici o idee geniala în dinamica versurilor. Acest tri-haiku ar putea îmbogăți paleta tipurilor de poezie niponă.
Nicolae, toate cele bune!

mulțumesc pentru generosul semn.

cred, totuși, că afirmațiile O idee genială și ar putea îmbogăți paleta tipurilor de poezie niponă. nu s-ar potrivi pentru textul de mai sus

așa este, o traiectorie foarte reușită, mi-au plăcut toate trei,

Haita lupilor
la marginea pădurii -
luna intră-n nori

Domnul Nicolae, să aveți o zi cu multă inspirație și sănătate, maria,

M-a bucurat com.-ul Dv.
Mulțumesc pentru urări

Foarte frumos, mi-au plăcut în special 1. și 3., dar cu precădere 1.

1. - după părerea mea, ar descrie o atmosferă foarte amplă, dar și difuză, lăsând loc de întrebări, pe marginea ei. Îmi pare ca un mare semn de întrebare, stai să întorci imaginea și să îi găsești sferele sensuale, să le cuprinzi, întrebându-te la care dintre ele s-a gândit autorul.

Vedem imaginea apei, care este și ”prin” ciutură, dar și în cer - norii. Vedem tremurul ei, vedem mișcarea (atât a apei, cât și a norilor). Vedem axa-cer pământ. Foarte frumos și reușit...

3. - de pildă, imaginea este foarte clar exprimată, strict, sensual, i se poate asocia sensul, de pildă, luna, care inspiră instinctul lupilor de a reaționa, se spune că lupii urlă sub lumina lunii, dar se poate sugera și teama de lupi. Mi se pare mult mai frustă imagistic decât 1., dar și mai penetrantă. Dă fiori, parcă, puțin. Dar îmi pare prea directă, deși bisensuală.

2. - pe aceea o înțeleg cel mai puțin, văzând, în ea, cu precădere antiteza și oponența, contrastul. Poate, nu m-ar duce, exact, ideea, unde ar trebui...

Mulțumesc pentru aceste imgini, mi-au dat prilej de a mă gândi și sunt foarte deosebite toate trei, fiecare în felul său...

Da, într-adevăr, aceste mini poeme de sorginte niponă, au menirea de a-l pune pe cititor pe gânduri pentru a găsi noi sensuri celor 15 silabe.
Vă mulțumesc pentru timpul ce l-ați acordat textului de mai sus

O fericire construită în mod artificial posedă simulacrul luminii, când de fapt are consistență de umbră, la fel ca “luna” care pare că reflectă luminozitatea, însă este o iluzie, fiindcă “luna” captează lumina soarelui, iar omul-teluric are caracteristicile lunii, pe când omul-universal le are pe cele ale soarelui.

da, dă de gândit felul în care pământeanul, om teluric, percepe de cele mai multe ori deformat realitatea.
Chiar dacă n-are lumină proprie luna a inspirat artiști precum Vincent van Gogh ori Eduard Manet, nemaivorbind de atâția poeți. În lirica niponă, mă gândesc la haiku, luna joacă rol de Kigo.
Oare în afară de pământean, om teluric, mai există pe planeta noastră și altfel de oameni, ca cei universali?

Mulumindu-vă de prezența pe pagină vă urez un an nou fericit