Nicolae Popa
Verificat@nicolae-popa
„Puterea cuvantului”
Biografie în formare. M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost... sau mai prost decît se obișnuiește în general! Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova, chiar pe 13 februarie 1959…
Deși contextul în care plasezi tu poezia Elei Victoria Luca (dacă e să ținem cont de citatul din Eliade) e al unei concepții despre „omul religios”, ceea ce d.p. meu de vedere presupune o generalizare cam greu de deslușit pentru cititorul secolului post-Eliade; admir efortul tău de a desluși creația acestei autoare. Am impresia că poezia ei pe mulți îi va face să se bată cap în cam, nimb în nimb. E o poetă care, după cum bine spui, „se remarcă printr-o valorizare a suferinței”, or, cu cît mai multă suferință, cu atît mai multe și dificile posibilități de-a o înțelege. Admit că articolul tău presupune o cale de înțelegere a poeziei Elei Victoria Luca, fapt pentru care țin să dau stea în dreptul scrisului tău și al Elei. Felicitări!
„Ce frumoasă toamnă literară!”, vorba nu mai știu cui...
Pe textul:
„Spațiul sacru al poeziei" de heghedus camelia
RecomandatCarmen-Manuela,
Am impresia că poemul tău face parte din categoria aceea de texte care sunt atît de incitante la lectură, încît încercarea de a le comenta implică un anumit risc. Comentariul – și cu atît mai mult unul „din fugă” - riscă să șifoneze impresia și prospețimea unei simple lecturi.
„de fiecare dată mi se varsă / toate cuvintele spălăcite / și rămân mută, ace și bolduri // oamenii din tribună se răsucesc / ca niște ierburi timpurii / speriate de lumină „
Aproape totul impresionează pe aici (inclusiv această sintagmă superbă „hrană pentru paradis” care ar fi și un excelent titlu de carte, cred eu)....
„înainte să devenim prea bătrâni
să aruncăm toate poemele
la care am dat save mult prea devreme
ce să mai spun, cineva are dubii...”
Personal, în privința calității acestei poeziei nu am dubii. Plăcerea lecturii e de partea mea.
Pe textul:
„Fără titlu" de Carmen Sorescu
Pe textul:
„o fâșie de dragoste" de Nicolae Popa
dizolvat în jurul inimii\"
\"e ca și cum ne-am ornamenta cu dinții canini
propriile sicrie...\"
\"cînd rămășițele mumificate în spațiul poetic
își mai caută punctul\"
\"cuvintele nu se pierd în tăcerea amorțită
sau în dorul de-a plînge\"
Cuvintele contează! Stea! Dacă nu cumva și acest cuvânt, \"Stea\", se cam tele-devalorizează!
Pe textul:
„A scrie versuri" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„o fâșie de dragoste" de Nicolae Popa
trăiesc la umbra lor
/////
nu renunț la cuvintele ce trec prin mine ca niște șocuri electrice
am becuri în loc de rinichi am un fel de înjurături curate ca spirtul sub piele
rostesc porcării fără să-mi aud propriul glas
mă îndepărtez de mine însămi apropiindu-mă de locul unde roiuri de fulgi îmi atacă spinarea înghețată
încă nu m-a hăcuit bisturiul încă nu m-am despărțit de apendice de amigdale
știu că două surori și un chirurg amețit se vor bate pentru inima mea și, poate, vor învinge
Pe textul:
„Chirurg" de Irina Nechit
Dacă nu vă supărați, pe aici totul e în refacere....
Pe textul:
„o fâșie de dragoste" de Nicolae Popa
Am schimbat ceva, esențial cred eu, în poem. O re-lectură ar însemna înțelegerea viitoarelor re.-uri pe care neapărat le voi formula. Vă îngrop în mine exact în locul de unde a țâșnit acest poem: osul zigomatic și tot ce-l privește!
Pe textul:
„o fâșie de dragoste" de Nicolae Popa
Aprecierile mele pentru tot ce scrii. Și acest poem este orbitor de pal! Străbate! Străbate nemilos! Prin toate simțurile. Însă de data asta țin să pun în evidență, în primul rând (dacă nu cumva a mai făcut-o cineva) această năucitoare formulare a ta din nota biografică:
\"O carte in plus o pâine in minus\"!
Tocmai zilele astea voi avea o pâine în minus. Și o carte în plus!
Mulțumesc pentru încurajare!
Pe textul:
„lego land" de emilian valeriu pal
Mulțumesc pentru stea, dar în primul rînd pentru faptul că ai formulat această spăimîntoasă idee despre tandrețe ca anotimp. Prin cît de puține anotimpuri am trecut! Și asta pentru că genul acesta de anotimpuri, formulate de tine, nu ar fi niciodată suficiente pentru cît ne dorește inima!
Mulțam!
Pe textul:
„o fâșie de dragoste" de Nicolae Popa
Și cu atît mai izbitor de inutilă (părerea mea) ultima strofă! Bătrîne, știu că ești oarecum supărat, vorba vine, pe mine.
\"strânge un înger nopțile-n saci
la mine pe frunte\"
Plecăciuni!
Pe textul:
„Pândarul" de florian stoian -silișteanu
Recomandat\"Casa din care ies\", \"Camera liturgică\", \"Satrapia\" și ceva pătrat neru...
Pe textul:
„O palmă" de Irina Nechit
Pe textul:
„O palmă" de Irina Nechit
ți-ai strâns clonțul și penele
în coșul pieptuli vine cineva
să-i împrumuți perna...\"
Uneori pernele se mai și schimbă în favoarea viselor din poeziile visate pe aceste perne...
E un poem deosebit! Stea!
Pe textul:
„Ventuze" de Radmila Popovici
Am impresia că ceva pune piedici elcturii în prima strofă. Anume în prima. Fără \"numai\". Fără \"ponosit\". Și în continuare: \"Cineva vine ș.a.m.d.\" Un poem antologic, te asigur, \"într-o stare de vis ermetic îți muști palmele /dar din răni răsar viorele/ ca-n tabloul unei fride… \" Totodată, țin să-ți mărturisesc, virgulă, că am citit poemul și atunci cînd se numea \"Ventuze\". Cu ideea de \"ventuze\" îmi părea mai profund. Acum \"Mutantul\" mă duce în cu totul ată parte... Ventuza-i ventuză, totuși, ea scoate din corp! Mutantul - ducă-se pe pustii... Așadar, o ventuză din partea mea pentru acest poem, aplicată pe prima strofă! Dacă nu te superi...
Pe textul:
„Ventuze" de Radmila Popovici
\"păienjeni isihaști\". Asta e, lipsa virgulelor necesită un efort sporit de concentrare. Felicitări!
Pe textul:
„odă" de silviu viorel păcală
Recomandat