Pândarul

frumos, așezat, ritmul bine armonizat, îngrijite cuvintele, bine alese, tonalitatea cu accent pe grav și suflet, titlul f bine ales. bun echilibru.

Ela

iată Poetul și Drumul lui prin Timpul Poeziei spre Esență...

...poezie. Poem imposibil de încărcat de semnificații.

Și cu atît mai izbitor de inutilă (părerea mea) ultima strofă! Bătrîne, știu că ești oarecum supărat, vorba vine, pe mine.

\"strânge un înger nopțile-n saci
la mine pe frunte\"

Plecăciuni!

draga cititor.Dupa cum vad ca merg intelesurile musai treba sa torn vinisor moldovenesc in pahar sa cinstesc rabdarea pe care o primeniti asezand pe mine in lauda,.
daca zici asa \\ela draga apoi ca asa sa ramana
daca zici asa ioana apoiu asa sa ramana
daca tu frate nicalai zici asa apoi nu asa sa ramana fiindca batrane nu sunt suparat fereasca sfantulitza...nu ai dat bre motive nicicand apoi fi pe pace.ne/om vedea de vrea Domnul tare curand.va iubesc

remarc consecventa preocuparilor pentru innoirea limbajului poetic; poezia \"Pandarul\" poate fi inscrisa in sfera liricii post-postmoderniste, in care se renunta (uneori) in mod voit la constrangerile ortografice sau chiar lexico-semnatice fara a fi diminuata frumusetea imaginilor, ci dimpotriva sporindu-le incarcatura emotionala si atractivitatea pentru cititor;

stilul poeziei de fata te abiliteaza drept un excelent \"stapanitor\" al metaforei si epitetului cromatic;

remarcabile imagini metaforice:
aceea prin care ai sugerat finitudinea vietii: \"strânge un înger la mine pe umăr
zile în saci\"
sau
cele prin care sunt \"umanizate\" lucrurile: \"pietrele sunt fecioare\", \"pietrele sunt femei\"...in realitate, ele sunt \"cuiele toate\", iar crucea o poarta fiecare, pentru sine;

placuta, topica inversa care te apropie de utilizata deja licenta lingvistica \"ardumas\" ( m-as arde, cu intruziunea lui \"u\" final mut) si prin care poezia ta capata un \"aer\" voit traditional ce adauga parfum renascentist stilului; daca am gresit in aprecieri, rog a fi contrazisa cu argumente ...stilistice;
deosebita apreciere, amalia

Distinsă doamnă Amalia
Părerea dumneavoastră mă obligă. Țin seamă de multe prin lume numai unul când sunt mă și tem să nu devin. Sunt onorat că aplecați asupra cuvintelor pe care le încurajez le iubesc le trăiesc nu ca să mă apere ci ca să mă învețe. Vă mulțumesc