Nicolae Popa

Cristina,
Este aproape incredibil că astăzi se mai scriu poeme în care mesajul, imaginea și ideea te duc spre atîtea locuri umbroase, spre starea, dacă mi se permite, primordială a înțelesului poeziei:
„aveau flori închegate pe umeri pe piept
și urși cu clopoței la gât
Îi hrăneau cu viața din palmă”

„Ni s-a zdrelit privirea de oasele albe ale întrebărilor
până în zare
până acolo unde se împădurește ochiul”
De fapt, ar fi trebuit să citez întregul poem.
Și o precizare. Reieșind din legămîntul făcut cu mine însumi, nu pun mai mult de o steluță pe zi, astăzi, după ciocnirea cu acest poem, voi face o excepție, cu scuzele de rigoare pentru cei cărora le este teamă că cineva ar putea prăbuși tot cerul cu stele peste capul lor, îmi permit să întorc ochii lumii-cititoare asupra acestui poem însemnîndu-l cu o steluță.

Cora Gabriela,
Ce nebunie! o nebunie înfricoșător de credibilă și derutant de pătimașă:
„îmi era dor de tine de mă strângeau ovarele
îmi e dor de bunica
de parcă ar fi murit”
culminînd, pasional, prin această mărturisire capabilă să topească și ultimele straturi din calota polară:
„îmi e dor de tine
de parcă ai fi murit”
Mulțumesc pentru plăcerea lecturii!

Nu pot trece mai departe fără să las un semn subliniind profunzimea și plasticitatea deosebită a acestui vers:

\"și doar pecetea morții-n pântec.\"

Felicitări!

Victor,
Densitatea acestui poem este de-a dreptul fascinantă. Totul se restînge pînă la conturul precis al unei imagini („În patul meu stă o femeie”) dup care urmează extinderea spre elemente dintre cele mai absurde („Ar putea fi din cele ce fură / Sau doar un pepene roșu desfăcut”), totul culminînd prin această halucinantă stare somnambulescă:
„Mă ridic pe vârfuri și nu mai
Ajung la clanța ușii. În bucătărie
Unii peste alții pitici beți”
Îndrăznesc să picur peste acest text o steluță în speranța că voi reuși să atrag atenția colegilor și cititorilor de pe aici cum se produce miracolul extinderii imaginii poetice prin restrîngerea ei. Felicitări!

Radmila,
Ce frumos cîntec de merlă trecut-a pe fața monitorului meu! Îți mulțumesc!

Unul din poemele tale cele mai tari. Sper să am suficientă putere de concentrare pentru un comentariu care să justifice o stea. Imaginile răzbesc în afara propriilor contururi. Discursul e mai subțire/fin decît cămașa oricărui cetățean ajuns sub pămînt. Nimic nu e prea simplu aici pentru a trece lejer pe deasupra și nimic nu-i prea compus pentru a nu te apropia de esențe.
\"toate rănile se acoperă cu nămol și alge vii
toate cuvintele se răzbună pe cei
care le-au rostit\"

Felicitări! Stea!

Lilia,
La o primă trecere pe aici las semne de apreciere mai ales în dreptul acestor rînduri:

\"scurmiere te pierd în
fumul lor caustic

\"e-un aer misterios de pian
mi-arăți cum notele-nfioară draperiile

\"în ploi de cerneală s-apropie frigul
învață-mă să trăiesc în suflarea vânturilor vestice
dă-mi baloane colorate și umbrele-nflorate

\"simt privirile tale-ncolăcind tâmplele mele cu o
grație de balaur modern

\"orice poveste are genele lungi inundate în lacrimi\"

Firește m-ai făcut curios și am să te tot urmăresc!

apa e izvor doar până seacă

\"să o ia\"

Nu am nici o îndoială că Hose deja a observat și el greșala care este mult prea evidentă. Numai că, așa cum li s-a întîmplat și altora în multe cazuri, nu mai poate interveni fără riscul de a pierde steluța de recomandare. Cred că nici nu se aștepta să ia atît de repede. În rest, \"Tank\", ușă, copac, măr, frac, pot fi cuvinte bune de titlu. Poate deranjează \"k\"? Păi a ortografia în rusă, dacă-i tanc, tank să fie!

Ciudățenia ciudățeniilor e că acest poem, deși purtător de imagini aproape imosibil de legat într-o consecutivitae anume, nu este deloc construit. Să legi, copilăria, tancul, Dumnezeu, pumnul, boilerul, mama, cerul într-un discurs atît de firesc fără a forța nota – asta da performanță. Hose face laconismul să devină foarte încăpător. Or și acestea în cazul lui sunt „cele mai imposibile / lucruri de ratat”. Mie îmi place f.m. ultima strofă!
Salutări surioarei tale de-o șchioapă!
Stea!

Silvia,
Într-adevăr ai un blog? Dă-mi și mie adresa.
Îmi placer poemul. În deosebi finalul e nemaipomenit:
\"desfac pumnul meu mic și mă uit cum se ridică în sus căldura din mine\"!
Cu aceeași simpatie - Nic.

Acest text al tău mă ajută să formulez, în sfîrșit, o părere despre postările poeziilor tale. A, stai să-mi trag aer în piept. Cred că tu mizezi pe efect! Sunt apariții de efect! Nu-i rău deloc! S-ar putea să-ți iasă ceva extra... Ceva care să implice, în definitiv, și afectul!

Acest comm-explicație, sper, este suficient pentru a justifica o stea. Am impresia că e cel mai bun dext al lui Alberto. Deși, Alberto a mai făcut furori și cu alte texte!
Încerca, oricum, să formuleze ceea ce a formulat aici.
Inspirație! Că fără asta nu suntem nimic!

„Vedeți viu cum zburdați pe-aici,...
a se citi:
„Vedeți voi cum zburdați pe-aici,...

Ciudată grădiniță, ciudat poem. Mă mir că nu prea este luat (-ă) în seamă. Am citit poemul de cîteva ori. L-am recitit acum în glas ca să-l audă și un prieten, foarte bun cunoscător de poezie. E în acest poem atîta umor al neputinței, încît totul e cu putință! D.p.d.v. poetic! Inclusiv, posibilitatea de a fi plafonat de o stea!
Cristina,
te rog, încearcă să suporți această plafonare!

Miroase a poezie proaspăt eliberată de neant. Un text plăcut ochiului, fiindcă lasă să se întrevadă imagini , „ca într-un afiș încă fierbinte”. Plăcut mirosului, fiindcă lasă să se strecoare în afară miresme de mere și de ninsoare. Plăcut gustului, pentru că „oamenii mănâncă ionatane pe străzi.” Un text la umbra căruia mă ascund „ca într-un basm de spus la gura sobei... despre cum supraviețuiesc...” poemele.

Corina,
\"pls, uită-te ce frumoasă e
nu ai vrea să am eu o casă...?

\"păi din memento nu ai cum să înțelegi
dacă nu ești concentrat de la început la sfîrșit,\"

\"hai să-ți mai trimit o casă pe care o vreau
vreau o casă mică mică mică și foarte foarte foarte frumoasă\"

Cezara,
Nu pot să fiu decît f. sincer cu tine. Habar n-am ce-i acela „amoc”. Ultimul dicționar explicativ al limbii române pe care îl aveam la dispoziție i l-am împrumutat unui domn de pe coridor. Azi e duminică și domnul nu-i pe coridor. Dar uite că pică bine absența DEX-ului. Încerc o înțelegere a poeziei tale fără a ști ce-i acela „amoc”.

Aici e poezie:

„mă gândesc că îi sunt datoare
până și cărnii acesteia
căreia îi tai frenetic
orice legătura cu aerul
fără să țin cont
de intimitatea păsării
stăpână pe libertatea ei”

Și aici e poezie:

„înstrăinez sângele ăsta mort de pe mâini
în ape de prunc
și mi-e dor de bărbatul
care mă atingea doar strigîndu-mă pe nume”

Nu știu pe unde o fi „amoc”-ul. Felicitări pentru acest poem de durată!

Ioana,
Imaginează-ți un cititor care stă atent, instalat la fereastra unui tren aflat în mare viteză, care cititor știe că undeva pe panta unui deal ce urmează să apară după halta cutare va vedea un poem scris cu litere foarte mari. Și el va trebui să citească acest poem din viteza trenului. Ei bine, dinviteza respectivului tren, cu ochii respectivului cititor, am citit respectivul poem afișat pe deal și am reținut această desfășurare de idei și imagini care, cred eu, este cea mai firească și convingătoare desfășurare posibilă pentru acest poem:
„calibrul nu va fi cunoscut / nici după ce vom găsi în craniu / glonțul incert...” //„câte semne pe fruntea pe care va sta coroana de plastic / cine va câștiga și cât va conta pacea în lumea aceasta albastră //tocmai i-am spus că voi schimba astăzi înțelesurile toate / limba de lemn va face lăstari muguri și frunze / voi lua megafonul glissando vă voi invita la saună /apoi la gazare vă voi recita cuvinte” /„care nu vor insemna nimic pentru voi”

Celelalte versuri s-au pierdut din viteza trenului. Viteză, poate, prea mare...

La geam de vagon – nic. pop cu urări de toamnă furtunoasă în ale poeziei!

Cristiana,
Chiar e posibil așa ceva? Tu nu cari sacoșe? Uau, demult n-am mai văzut o femeie care să nu fie împovărată de sacoșe:

\"Îmi strecor mâna
în palma ta bătătorită
de toate sacoșele
pe care le cari de la piață
ca să am eu mâinile libere
sau ca să nu mă doară șoldul
în fiecare noapte.\"

Ce elogiu bărbatului!

\"Apoi vine paișpele ăla
din ce în ce mai aglomerat...\"

Voi mai trece pe aici! Mai ales că, fără sacoșe, mîinile tale sper să tot poată scrie poezii!
Inspirația!