Jurnal
amoc sau sexualitate mocnind
restanțe
1 min lectură·
Mediu
descătușez dimineți în ochi
doar pentru a mai elibera din suflet
sentimente neachitate la timp
mă gândesc că îi sunt datoare
până și cărnii acesteia
căreia îi tai frenetic
orice legătura cu aerul
fără să țin cont
de intimitatea păsării
stăpână pe libertatea ei
***
înstrăinez sângele ăsta mort de pe mâini
în ape de prunc
și mi-e dor de bărbatul
care mă atingea doar strigîndu-mă pe nume
nu știu de ce dracu\' mă risipesc
într-o iubire abstractă
cînd moartea îmi acordă credit
doar pe termen scurt.
043.774
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- cezara răducu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
cezara răducu. “amoc sau sexualitate mocnind.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezara-raducu/jurnal/1746349/amoc-sau-sexualitate-mocnindComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
eu stiu ce-i ala amoc insa nu imi pare ca se potriveste cu restul poemului. de altfel un poem foarte bun de-al tau, mi-a placut mult barbatul care te atinge spunandu-ti pe nume...
0
mulțumesc pentru comentariu obiectiv.vă apreciez sinceritate și să nu vă rămîn datoare : cf DEX, ed.1998 amoc - furie ;boală tropicală datorată consumului de stupefiante, care se manifestă prin atitudini periculoase cu izbucniri spre omucidere. Și să nu rămân restantă la sinceritate, vă spun că, ideea acestui poem mi-a venit tranșând o biată pasăre pe masa din bucătărie. cu prietenie,
0
aș fi bucuroasă să citești comm pe care l-am lăsăt pentru domnul Popa, să nu mă repet. chiar eram furioasă pe actul acela ,,ucigaș, pe care mîinile mele îl execuatu frenetic. cu aceeași simpatie,
0

Cezara,
Nu pot să fiu decît f. sincer cu tine. Habar n-am ce-i acela „amoc”. Ultimul dicționar explicativ al limbii române pe care îl aveam la dispoziție i l-am împrumutat unui domn de pe coridor. Azi e duminică și domnul nu-i pe coridor. Dar uite că pică bine absența DEX-ului. Încerc o înțelegere a poeziei tale fără a ști ce-i acela „amoc”.
Aici e poezie:
„mă gândesc că îi sunt datoare
până și cărnii acesteia
căreia îi tai frenetic
orice legătura cu aerul
fără să țin cont
de intimitatea păsării
stăpână pe libertatea ei”
Și aici e poezie:
„înstrăinez sângele ăsta mort de pe mâini
în ape de prunc
și mi-e dor de bărbatul
care mă atingea doar strigîndu-mă pe nume”
Nu știu pe unde o fi „amoc”-ul. Felicitări pentru acest poem de durată!