Nicolae Diaconescu
Verificat@nicolae-diaconescu
„Pe unde treceam, lasam o urma...”
Născut pe data de 13 august 1947 in satul Vulturești, Argeș. Studii: Politehnica București, Facultatea Energetică, doctor în 1998 cu lucrarea: "Contribuții la studiul poluării electromagnetice". Public texte literare din 1984 în diverse reviste. Hobby: apicultura,literatura și muzica clasică Scriitori preferați: Panait Istrati, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, Cehov, Dostoievski.
Pe textul:
„Exerciții de iubire" de Corneliu Traian Atanasiu
M-a atras mai întâi titlul. Am citit cu mare atenție textul.Nu mi-am pus niciodată întrebarea dacă sunt sau nu iubit cât am fost copil. Mai târziu sufeream când nu se răspundea sentimentelor mele. Îi spuneam în gând acelei persoane că nici n-are idee ce pierde că nu îmi acordă atenție. Am impresia că iubirea nu se mărturisește, doar se trăiește.
Adevărat, registrul tonului se schimbă în partea a doua a textului tău, dar asta nu m-a deranjat. Ești complicată și totodată directă în acest \"eseu\". Dacă o să am starea de spirit corespunzătoare, am să mai mă gândesc la \"iubire\", ca la un subiect inepuizabil.
Pornind de la un alt text de-al tău, căruia i-am făcut un comentariu și n-am reușit să-l postez, am scris o mică schiță, \"Ca o carte deschisă\" , unde iubirea apare ca fundal.
Pe textul:
„Crezul meu" de Elena Albu
Pe textul:
„Mă îndepărtam făcînd plecăciuni" de Nicolae Diaconescu
Cinste dumneavoastră domnilor consilieri ai primăriei Uricani, Cinste dumneavoastră domnule primar Dănuț Buhăescu , Cinste dumneavoastră domnule profesor Mihai Barbu. Aveți o comoară în orașul Uricani și prin acest act de cultură o oferiți lumii întregi. Tuturor vă mulțumesc.
Pe textul:
„În Uricani se naște poezia - Loredana Cristea un înger cu ciorapi negri de plasă" de Maria Prochipiuc
RecomandatAm și eu o nuvelă cu un un ins care a \"omorît\" toate visele unei frumoase fete, însă sfîrșitul e mai tragic. Povestea se cheamă \" Hă, hă, hă \" din seria \" Colegii mei de clasă \"
Pe textul:
„Cizmili mele" de Lory Cristea
Tu Nancy, la limită ar putea fi pasiunea. Arde totul în jur și devine fatală dacă îți scapă din frîu.
Presupun că ești prima oară în pagina mea.Te mai aștept.
Pe textul:
„Poate fi miere" de Nicolae Diaconescu
Pe textul:
„Poate fi miere" de Nicolae Diaconescu
Pe textul:
„Poate fi miere" de Nicolae Diaconescu
La strofa a doua ultimul vers, parcă se rupe muzicalitatea, în loc de \"Cristosul sădise vers și nemurire\" nu s-ar putea \" Cristosul sădise un vers nemurire \". Mă gîndesc la faptul că nu s-ar schimba prea mult sensul, iar muzicalitatea versului ar fi în ton cu restul.
În strofa a treia, \"ei\" și \"o \", le-aș scoate din acelaș motiv.
Nu trebuie să ții seama de părerea mea .
Pe textul:
„Dependent de vers si iubire" de Lory Cristea
În loc de o ciorbă bună , am pregătit din acea găină o poveste emoționantă, pe care o urmărești cu sufletul la gură. Voi ați spus asta nu eu, dar m-am bucurat și vă mulțumesc.
Pe textul:
„Din fundul unei butii" de Nicolae Diaconescu
Solidaritatea e eficientă în plan material dar nu poate să lumineze. Cui îi place statutul de stîlp poate visa cel mult la bec niciodată la lumină.
Pe textul:
„Oamenii seamănă cu stâlpii" de Radu Herjeu
\"De rouă părul nopții cînd ți-l scuturi \" și \"Foc viu pe sfori de nori ca așternuturi \".
Pe textul:
„Stins" de Anda Andrieș
Pe textul:
„Aș vrea să-nșir lirisme" de Lory Cristea
Strofa a treia ultimul vers, poate avea altă formă, tu hotărăști.
Pe textul:
„Sunt vânător de antice cutume" de Lory Cristea
Numele tău are o conotație muzicală pentru mine. Cred că ești singura persoană de pe site care a citit toate textele mele.
Fiindcă mi-ai făcut atîtea surprize plăcute, ai vrea să mă ajuți și ca redactor de carte? Poate structurăm un volum împreună. O să mai trimet texte pînă la o sută să avem de unde alege.
Pe textul:
„Tobiță pisoi de oraș" de Nicolae Diaconescu
Mai demult am făcut un comentariu la un text de-al tău, s-a \"pierdut\" cînd l-am postat și-atunci l-am dezvoltat într-o mică poveste . Cînd am s-o \"public\" am să spun \" după o idee de Elena Albu\".
Și acum nota de la subsol.
Pușca e ochiul magic, monitorizează totul dar nu e la vedere !
Pisoiul e individul naiv care \"descoperă\" din întîmplare țeava puștii, ieșise cam mult din decor și inconștient se apropie de zona interzisă crezînd că e doar o \"joacă\". Asta se potrivește doar individului de tip borhan.
Devenind periculos, chiar dacă inconștient, dispare. În urma lui rămîne doar amintirea.
De ce am făcut această asociere, n-aș putea să-ți spun, sau...
Pe textul:
„Tobiță pisoi de oraș" de Nicolae Diaconescu
Mai întîi bine ai venit pe la mine!
După cum vezi mă învîrt într-un mediu rustic și fiecare animăluț are povestea lui. În sat la mine cînd alungam o pisică îi spuneam \"zît\" sau \"cîț\" . Presupun că e o adaptare de la catze. Sunt multe cuvinte pe care prietenii mei nu le cunosc. Tu ai idee ce înseamnă borhan ?
Pe textul:
„Tobiță pisoi de oraș" de Nicolae Diaconescu
Tobiță a murit de moarte bună, adică de bătrînețe.Era o pisică \"mămoasă\". O dată a alăptat șapte pisoi, trei ai ei și patru străini, aruncați peste gard de cineva.
Nici n-aveau loc la supt cînd au mai crescut!
Ultima oară a fătat doar un pisoi dar pe ăsta n-a apucat să-l mai crească.
Ce e cu nota de la subsol?
Am mai postat o dată, poate am noroc, cînd îi voi răspunde lui Elena.
Pe textul:
„Tobiță pisoi de oraș" de Nicolae Diaconescu
Joi seara, 1 septembrie, am postat răspunsul, cam lung, e drept și păcătosul de calculator iar mi-a făcut figura! Nu vreau, a zis el și am pierdut o oră de muncă . Comentariul meu era o mică poveste \"Mă îndepărtam făcînd plecăciuni\". În acest text dădeam explicația de ce povestea îți sună \"foarte cunoscută\".În seara asta m-am întors de la țară și mai întîi am rescris pe hîrtie mica poveste explicație. Sper s-o postez la personale săptămîna asta. Deocamdată nu e bătută la calculator.
Pe textul:
„Tobiță pisoi de oraș" de Nicolae Diaconescu
Ești cam tristă dar cu vitalitatea pe care o ai sper să-ți treacă repede. Chiar și numai pentru poezia atît de frumoasă pe care ți-a dedicat-o Florr.
Pe textul:
„Pictându-mă" de Lory Cristea
