Stins

asternut de versuri cu finete si cautare de sine prin idee,
bun talent si frumos grilaj prozodic, elastic, potrivit pasului poetei, se pare,
maestrul Adim are deja concurenta,
Felicitari, Anda!

Cum nu s-a scris nicicând de la-nceputuri -
Cu stropi de vis, cu străluciri de viață
Cu praf de stele și de puf săruturi.

Ei, da, asta mă bucură enorm. Adică să văd în poezie o Andă atât de poetă, împrăștiindu-se în versuri calde și frumoase. Doar un semn că mi-a plăcut...altfel, știi tu, eu cu proza mea...

Daniel, mulțumesc pentru frumoasele cuvinte de incurajare! Ce mã fac eu, dacã vine maestrul Adim și demoleazã tot ce ai spus tu aici?!:))

Radmila, ai vrut sã mã eclipsezi?!:) Glumesc! Asta înseamnã cã mi-au plãcut versurile tale!
Mulțumesc pentru ele!

Florinel, îți rãspund mai târziu decât s-ar cuveni din cauzã de net capricios! Poate n-ar trebui sã recunosc aici dar eu nu mã simt în pielea unei poete, existã (uneori) frânturi de imagini sau asocieri de cuvinte care îmi vin de nu stiu unde! Abia atunci încerc sã le transpun așa cum le-am primit. E și cazul acestei poezii, care s-a nãscut în urma unui vis ciudat și frumos în același timp.
In rest, tu scrie prozã cã eu citesc cu plãcere, iar eu promit sã-ti scriu poezii (încet):)). Adicã rar!:))

Privirile spre inauntru nu pot vedea rasariturile; curcubeele sunt mereu arcuite deasupra capetelor celorlalti…nu te-ai intrebat niciodata de ce?!?
In intunericul unui Azi renegat, lumina lui Ieri incremeneste poleind amintiri…
Cine poate citi povestea scrisa c-o lacrima pe fatza?! Numai un suflet indragostit…am auzit ca specia e pe cale de disparitie.curaj!

\"Privirile spre inauntru nu pot vedea rasariturile\"! Se prea poate sã ai dreptate! Dar se vãd atât de clar apusurile!:)) O întreagã filozofie în comentariul tãu. Mi-a plãcut imaginea: \"curcubeele sunt mereu arcuite deasupra capetelor celorlalti\", ar trebui sã faci un poem din imaginea asta. Stiu cã poți! Acel curcubeu e o aurã cu care sunt înzestrați toți oamenii dragi mie! Si tu ești printre ei!

În prima strofă, versul trei rupe ritmul și muzicalitatea deși e corect ca număr de silabe și ca rimă. Forma ca întreg e destul de lucrată. De reținut două metafore,
\"De rouă părul nopții cînd ți-l scuturi \" și \"Foc viu pe sfori de nori ca așternuturi \".

Domnule Diaconescu, mulțumesc mult pentru observații! Nu v-am răspuns până acum pentru că și eu am fost nemulțumită de acel vers. Intre timp s-au mai cristalizat niște gânduri și am făcut oarece modificări. Incă nu-i suficient de bine dar...
Mulțumesc și doamnei Ioana Loredana Tudor pentru curcubeiele care și-au găsit locul în text!

Mi-a placut mult, desi am plans. In amintirea vremilor acelea de demult cand toate erau frumoase, cand poezia isi facuse culcus in noi si ne vindeca toate ranile, toate bolile. Cand versul ne alina trupurile si mintile betegi. N-o sa uit niciodata. Nici tu. Dar vremea e sa mergem mai departe. Si sa ne iertam. Pe toti trei.