Nicolae Diaconescu

Ina și acest text l-am scris demult,tare demult Aveam o stare de tensiune puternică provocată de grija mamei.Era în noaptea de înviere,ea singură acasă iar eu foarte departe..auzeam clopotele cum bat cam pe la 12 noaptea.Am ațipit puțin și i-am văzut pe maica și tata în vis fără să-mi dau seama că sunt morți iar la sfîrșit maica s-a confundat cu mama..M-am trezit speriat și-am scris textul în acea noapte,dintr-o suflare, plîngînd tot timpul.L-am citit înainte de 89 într-un cenaclu la biblioteca Sadoveanu..Cînd mama a murit in noaptea de Crăciun în 99 femeile din sat au imbrăcat-o în maramă.Și moartă era foarte frumoasă,doar că la tîmplă avea o vănătaie,poate un cheag de sînge spart așa cum o văzusem cu ani în urmă \"Într-o sîmbată noatea\"Poate a fost o premoniție.Te rog citește Pe un picior de plai și Tabloul,aș dori să-ți cunosc părerea. Cu prietenie Nicu al Popii

\"E rîndul meu\" ,
După ce m-ai lăudat ieri atîta, azi e rîndul meu să spun ceva despre cum scrii! Evident, nu era obligatoriu! Mai întîi am citit cîteva texte de-ale tale. Captezi atenția cititorului și asta nu e puțin. Ai umor pe un fundal trist, grav. Cine are umor, ori cît ar fi de disperat nu se sinucide. În loc să-mi fie odios personajul care face farse, îl privesc cu simpatie. Spune-mi tu de ce.

Dragă Elena,
Simpatia este reciprocă, plus un bonus mult mai mare din partea mea. M-am tot gîndit la \"transhumanța-n exil \"! Pentru mine, transhumanța presupune libertatea totală și din cauza asta n-o pot asocia cu exilul care are conotația de constrîngere. Pe undeva, amîndouă cuvintele exprimă părăsirea vetrei. Evident, n-am nici tehnica, nici cunoștiințele necesare pentru a explica de ce mi-a sunat mie disonant, e numai o părere și s-ar putea să fie total greșită! Licența poetică îți dă dreptul la orice, vezi, cobori în jos...,Simpatică părerea ta despre calculator, dar eu aș vrea să înțeleg niște lucruri, și îmi cer scuze dacă am supărat pe cineva .

Sunt un primitiv...M-am străduit să înțeleg Cum pot să cresc,să zbor prin firele de iarbă Eu simt pămîntul,îl adulmec Prin tălpi,prin palme,oochi și nări Cum să mă ia pe mine iarna Să-i spun că sunt nepregătit De văd copacii ninși de floare E clar,e alt anotimp! Există într-adevăr albe Chiar invizibile rădăcini Doar la-nceput de drum, în primăvară Dureaz-atîta de puțin!

Dacă reușești să convingi și un singur cititor, e mare lucru! Mai demult mă mulțumeam să citesc femeii de serviciu unde lucram, sau paznicului după ce se termina programul.Acum intru în dialog cu persoane care au aceleași preocupări ca mine, scrisul.
Chiar m-am bucurat că textul meu te-a convins să-mi citești toate poveștile.Pînă acum doar Maria Prochipiuc a făcutlucrul ăsta. E un suflet generos.
Și tu scrii bine.

Dragă leoaică..Sandra,
Aprecierea ta la \"Gâsca submarin\" mă bucură fiindcă vine de la o mână de maestru care a scris \"Pierderea și regăsirea lui Moise\" un text care are savoare prin autenticitate.
Ai dreptate,\" halal spirit științific \",dar curajul de a descoperi lumea prin experiment face parte din frumusețea creației ! Bineînțeles,nu orice fel de experiment,în povestea mea intervine mama pentru a corecta lucrurile. Și așa s-a întâmplat mereu până ne-a părăsit,dar poate și-acuma veghează de unde este asupra mea.Am o întrebare,de ce mă blagoslovești cu apelativul,\"domniei dumneavoastră\"...,data trecută ai fost directă,\"te-am descoperit\"și mi-a plăcut mai mult.
Ce mai...sunt bucuros că mă citești și surprins pentru atâtea coincidențe!.Ai aceiași zi de naștere ca și mine, 13 August,lucrezi la mediu iar eu m-am ocupat într-o vreme de poluarea electromagnetică și mai ales scri bine.La capitolul ăsta,părerile despre mine sunt împărțite,unii spun că am talent ioc,meșteșug cât pentru clasa a treia primară și ca sfat îmi spun să nu mă încred în lăudători că îmi fac un mare deserviciu.!Ce dacă,eu cred în ce mi-ai spus\"scrisă cu infinită candoare\".Frumos cadou am primit azi și îți mulțumesc.
Nicu al Popii

Lory,alegerea textului,(deși e scris mai de mult)poate ți se datorează.Cum îți spuneam, am plecat de la un recital dezamăgit,nu din lipsă de respect față de organizatori și instrumentiști,ci pentru modul cum au fost selectați aceștia pentru a încînta publicul mmeloman.Ascultam în timpul recitalului piesa Rondo Capricioso de C. S. Saens și mă gîndeam cît de strălucitor ar fi cîntat-o fata mea.Persoana care a interpretat-o a fost ...penibilă dar a compensat parțial prin tinerețe și drăgălășenie.Închipuie-ți însă o persoană care cîntă o piesă fără...hai să spun bucurie ,că nu sunt în domeniu și pot fi aspru admonestat.Ce să admir la această persoană-?Interpretarea în nici-un caz,iar drăgăleșenie de unde la vîrsta ei venerabilă.Aș fi fost mai impresionat dacă i-ar fi lăsat pe alții să se producă..Muzica bine \"scrisă\" poate fi o nouă religie cu o condiție,să fie interpretată de artiști performanți.Mulțumesc pentru atenție.

\"Hai să schimbăm disperarea pe nădejde
Mi-aduc aminte... era ieri
Iubeam privirea domoală
Umbra vocii, te rugam rămâi
Caută cheia pe ultima treaptă
Nu te arunca în valuri
Nu știu să înot
Am pierdut somnul în lumea bidimensională
Te aștept pe coridoarele amintirilor\"
Deseară la balul din Voroveni
Deschidem petrecerea cu un vals
Maria,
Balsam pentru rana din suflet

Pentru oamenii cu bani călătoria cu trenul e un hobby.Englezii, nemții au repus în funcțiune locomotivele cu abur și se opresc în ce gară vor,chiar și la Sinaia când vin cu Orient Expres., Sunt ca niște manechini,sau așa mi se par mie!Eu m-aș opri într-o haltă...de unde aș porni pe jos spre Muntele Vrăjit.În drumul meu aș asculta povești,aș culege fragi și îmbătat de muzica pâdurilor aș vindeca oamenii de rănile lor sufletești.Așa că îți spun: Hai vino iar în gara noastră mică!Vom întâlni femei cu papornițe pline cu căpșuni,florărese,de ce nu și o mică fanfară și neapărat un tânăr ofițer c-o domnișoară ce își fac planuri în ce halte ale vieții vor opri.

Cam patetică! Cred că dacă erai mai concisă ai fi reușit mai bine. Dacă ai rămîne doar la ultima strofă, cred că textul ar avea mai multă forță poetică. Este interesant titlul dar și ultimul vers , un pic de umor negru nu strică.

O fantezie inspirată transpusă în metafore inedite .

Pentru a doua poveste din satul tău ți-aș da o steluță !Poate ți-o acordă careva că textul e savuros. La fel și comentariile lui Lory și Her Mitică.

M-am hotărît să caut volumul din două motive, pentru că articolul e convingător și pentru că autoarea e medic.

Dragă Dorule,
Nu e ușor să câștig un tânăr ca cititor.Aș zice că e foarte greu, cei tineri au altă percepție a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. De multe ori mi s-a spus că ceea ce scriu este desuet,( Dan Silviu Boerescu ) la limita eufemismului. Mai pe șleau, textele mele n-au nicio valoare literară, spunea el și ar face un deserviciu iubitorilor de literatură dacă m-ar programa să citesc într-un club profesionist. Asta se întâmpla cu vreo cinci ani în urmă...
Tu te declari un admirator al meu...Gusturi și gusturi !
Evident, mă bucură orice virtual cititor și mai ales aceia care îmi declară că au devenit fani ai textelor mele. Sper să fie cât mai mulți.

Ar trebui multe dialoguri pentru a pune schița în scenă. Începe tu cu prima parte să vedem ce iese.Îmi dai de știre dacă ești mulțumită.
Am aflat mai târziu de aprecierea ta pe acest text . Îți mulțumesc. Pe curând.

Dragă Elena,
FRUMOASÃ URARE MI-AI FÃCUT ! Citește-mă ! Asta își dorețte oricare creator.
Pe curând !

Ioane, ce bine că am în tine un admirator pentru ceea ce scriu ! Nu trebuie să faci plecăciuni ci doar să nu lași textul \"din mână\" , fiind pe un site, să nu postezi altceva , să-l citești până la capăt.
Apropo, îți dau un răspuns indirect la întrebarea pusă în povestirea \" Sus pe deal\" în proza \" Tablou suprarealist \".

Salut Corneliu,
O analiză din partea ta este binevenită fiindcă ai pus punctul pe i . Asumarea unei întâmplări dând farmec regretelor!
Mi-ar place să găsești ceva timp pentru a citi și celelalte proze ale mele, vorba ta, s-o iei pe urmele Loredanei. Eu aș fi cel câștigat..Dacă se va întâmpla asta, aș vrea să știu cum le-ai perceput ca un întreg, ca un posibil volum. Îți mulțumesc anticipat.

Cum spuneam, iubirea ca subiect e inepuizabilă ,totdeauna alta și mereu aceiași.Când există, se trăiește și mai puțin se declamă.

Dragă Elena,
M-a atras mai întâi titlul. Am citit cu mare atenție textul.Nu mi-am pus niciodată întrebarea dacă sunt sau nu iubit cât am fost copil. Mai târziu sufeream când nu se răspundea sentimentelor mele. Îi spuneam în gând acelei persoane că nici n-are idee ce pierde că nu îmi acordă atenție. Am impresia că iubirea nu se mărturisește, doar se trăiește.
Adevărat, registrul tonului se schimbă în partea a doua a textului tău, dar asta nu m-a deranjat. Ești complicată și totodată directă în acest \"eseu\". Dacă o să am starea de spirit corespunzătoare, am să mai mă gândesc la \"iubire\", ca la un subiect inepuizabil.
Pornind de la un alt text de-al tău, căruia i-am făcut un comentariu și n-am reușit să-l postez, am scris o mică schiță, \"Ca o carte deschisă\" , unde iubirea apare ca fundal.