Poezie
pe strada mea cu felinare roz
1 min lectură·
Mediu
bolnavă fiind, descopăr străzi ce duc spre alte vieți
și mă lovesc
de portrete strâmbe cu noduri la capete de sorți
mă lovesc
de alții nevăzători pe strada mea cu felinare roz
iar doamne tu știi
orbii cu tumori
se spânzură-n amurg
goi
mă încâlcesc în fețe ce se împiedică în mine
lungă neagră
pe strada mea cu felinare roz și miros de toamnă
unde nu am un scop în multele-amăgiri
fac doar pași mărunți și frânți, cu dinți
iar dintre gunoaie mă privesc
ochii morților înscriși la încheietura mâinii mele stângi
fac pași sălbatici pe străzile-mi roz și muribunde
cobor pe trepte din palme nesocotite
de cadâne transparente
dezvălui stele-n șase colțuri
evul mediu și orgiile romane
lumile păgâne deșertul
pădurile virgine
încheietura mâinii drepte îmi spune stins
c-am ucis și-aici
alerg pe strada mea cu felinare roz
spre capăt, mi-ai spus, sunt anii noi
fără biserici și morminte
chiar fără închisori
am obosit
mi-au tăiat mâinile și am orbit
cu umbra topită-n colțuri
uite, am venit
076742
0
