Nicolae Diaconescu

Dragă Sandra,
Tu ai dreptate, ar fi interesantă o \"informare\" cu istoria secretă...dar volumele s-au dus pe apa sâmbetei, împrumutate la prieteni. Nici nu mai știu cine era autorul.
Până atunci recomand \" Călătorie spre mine însămi \" a lui Ileana Mălăncioiu.
Foarte interesant textul tău cu femeia pirat, din \"Clubul căpitanului Carrot\".
Femeia din textele mele e mai...vulnerabilă.

Sigur că ești frumoasă !În octombrie vegetația este în agonie iar tu ..., evident, ești vie ! Ideea o găsesc interesantă, pe un fundal care moare, frumusețea ta, este una potențială. Chiar azi mă jucam cu crengile unor piersici. Frunzele, de un verde intens,se desprindeau cu ușurință cînd treceam crenguțele prin mînă. Rămîneau mugurii foarte viguroși, de rod. La vară piersicii or să se îndoaie de greutate ...dacă n-o să fie un ger năprasnic la iarnă, o brumă tîrzie la primăvară sau o ploaie acidă la vară. Dacă agreezi această viziune, a contrastului dintre o lume care moare și a uneia care va irumpe, dar deocamdată este doar potențială, atunci unele strofe sunt în plus.

Salut MoNica,
Constat că avem niște puncte convergente. Îmi amintesc că doamna Sărățeanu șefa cenaclului Sadoveanu făcea schimb de experiență cu domnul Opriș...înainte de 1989 . Textul de mai sus , scris prin 1990, e doar fotografia \"mișcată \" dintr-o gară din Veneția. Ca orice fotografie ilustrează un instantaneu , nu și-a propus mai mult. De ce l-am postat tocmai acum, mai ales că mi-a luat ceva timp până l-am găsit ? Fotografia aceasta îmi servește ca preambul la un alt text, are corespondență în realitatea imediată, cu numele \"Întrebare pentru soția mea \".
Călătoria în străinătate ca mijloc de \"culturalizare\" am prezentat-o în textul \" Cum am ajuns mai deștept \", auto ironie, poate vreodată îi dau drumul pe site...
Tema înstrăinării am abordat-o , în alte două texte, \" Nea Max \" și \" Suflețel \" . Suflețel a fost pe site postat de altcineva, de unde rezultă că uneori creatorii se întâlnesc, fie și doar în titlul unei povestiri.
Cred că o să schimb aripă cu subsioară, mă mai gândesc.
Cât privește poziția din care e privită problema, rămâne tot cea exterioară, fotografia unui instantaneu.

Ioane ,tu ai spus că povestirile mele au fond filozofic, vorba unui personaj celebru dintr-un film, \"eu nu pot să comentez\", ÎNSÃ, îți mulțumesc pentru apreciere.

Dragă Dorule,
Orice semn de la un cititor este bine venit. Cum spuneam mai sus, viața are duritățile ei, nu e doar un lung șir de întîmplări vesele. Nu am vrut să fiu judecătorul acelei fete ,am încercat să găsesc o explicație a comportamentului ei. Am pus în antiteză, sau am încercat să pun, două lumi, a inocenței și a păcatului.
Sunt și unele gesturi \"frumoase\" ca înțelegerea mamei care nu pedepsește copilul, asumarea greșelii de către tînăra fată, sta pe treptele dispensarului aparent indiferentă la ce se întîmpla în jurul său și gestul soției lui Petre care deși a suferit în tinerețe tot felul de traume de pe urma bărbatului , îl îngrijește cu devotament, nu se răzbună pe el.

Dragă Sandra,
Cînd tu îmi scriai acest comentariu eram demult plecat din București! Marți seara m-am întors iar miercuri am formulat un răspuns amplu pe care n-am reușit să-l trimet.
Dincolo de observațiile mele \"critice\", vezi ironizarea afirmației \"totul a fost real, real, real\", volumul se citește ușor, am sărit doar cîteva pagini la o singură povestire. Asta e o performanță pentru autor că a reușit să-mi capteze atenția în atîtea povestiri.Totuși nu m-a convins complet,pentru că n-a făcut incredibilul să fie credibil.
Faptul că e studiat în școală înseamnă că la anumite nivele e foarte apreciat, a devenit un clasic în viață. Oricum e un autor citit iar dacă eu l-am ironizat un pic nu contează și nici nu cred că-i pasă, el scrie,publică și cărțile lui se vînd.

Scumpă Crina,
Cum poți să crezi că aș \"atenta\" la o statuie și la un soclu?!!
Dacă era după mine, n-aș fi demolat niciuna de-a lungul timpului. Alții au această vocație.
În Viena în anul 1992 , statuia lui \"tătucu\" Stalin era bine mersi pe soclul ei. Cît despre textul meu,nu-și propune nici să demoleze, nici să atenteze, ci doar să ironizeze minusurile unui creator,al cărui volum, într-adevăr se vinde bine.

SALUT IOANA !
Ai citit volumul și nu te-ai lămurit de ce iubim F. M. I.-li ! Îți spun de ce le iubesc eu. Pentrucă deși mai fragile decît bărbații sunt de fapt mai puternice, mai tandre, mai bune și chiar mai intuitive.
Cît despre concluzie, deși poate fi subînțeleasă, ți-o spun și ție în clar: un creator e mare cînd reușește să prezinte incredibilul drept credibil.

Finalul e doar un vis, să mergem într-un loc unde n-am mai fost niciodată ! Are numeroase deschideri. Dincolo de cuvinte totdeauna mai există ceva. Iar Delia e la vîrsta cînd crede că visul poate deveni realitate.

Maria,
Tu ești zîna cea bună din poveste ca și Vasilica! Nu uita de \"promisiune\", te-am rugat, cînd o să ajung la o sută de povestiri pe site, m-aș bucura dacă mi-ai face o selecție și mi-ai propune o structură a volumului. Dacă spui că textul e de citit, așa o fi. E acolo un univers, o lume posibilă, oamenii sunt îngăduitori unii cu alții deși se ironizează.Toți ar vrea altceva de la viață dar acționează împreună pentru că fiecare vede în celălalt un prieten.

Dragă Lory,
Un semn de la tine este foarte prețios, pentru că te consider vârful de lance al generației tinere de pe \"Agonia\".Multe din textele cu pretenții de pe site nu le pot citi până la capăt,probabil că eu sunt de vină..Ceea ce scrii tu, chiar și când \"nu sunt de acord\" cu modul de abordare,tot citesc textul întreg!Mie îmi spune ceva acest lucru și te apreciez fără rezerve.
Cât despre suflet....totul ți se poate lua,numai sufletul nu.Mă identific cu fiecare personaj din povestirile mele și încerc să găsesc motivația oricărui gest.
Cu prietenie și mulțumiri,
Nicu al Popii

Vă salut, vă mulțumesc și vă îmbrățișez,
Anda Andrieș, Dănilă Florentina Loredana, Liviu Nanu, Nancy M. Popa, Costin Tănăsescu , Sandra Hanna Segal, Ion Diviza, Vasile Mihai, fiecăruia în parte și la toți deodată am să vă mai spun multe \"povești\"...S-ar putea ca unele să nu vă placă și de aceea, ca prieteni, nu ezitați să-mi spuneți ce nu merge. Și-acum ciocnesc cu voi toți un pahar de merlot din via pe care cu atâta drag o muncesc la sfârșit de săptămână. Noroc, sănătate și multă voieșie !

Salut Elena !
Am vrut să te comentez la \" Dacă \" și-n cele din urmă am realizat un text \" Ca o carte deschisă \"...poate o să-l postez , nu știu cînd ! Nici la \"Omul de zăpadă \" n-am finalizat \" comentariul \" și nici la \"Paradisul....\" .
Acum m-am hotărît să intru în dialog cu tine . Probabil dacă eram copil , adolescent sau mai tînăr , aveam mai multă imaginație ! Deși Omul de Zăpadă și Fata de Nisip se comportă ca niște ființe , nu pot depăși un anumit blocaj din subconștientul meu care îmi semnalează convenționalul. Personajele nu sunt vii. Ca să înțelegi mai bine atitudinea mea , îți spun că povestea lui Pinochio deși e atît de celebră , nu am putut să o termin , din aceeași cauză . O păpușa din lemn n-o să fie niciodată vie ! Jucăriile mele au fost însuflețite , păsări ,animale , plante.... Neputînd depăși acest blocaj nici acum , deși textele tale sunt bine scrise , privesc povestea din afară ,detașat , nu mă pot implica , nu o pot trăi . Cum primele comentarii la textele mele tu le-ai făcut și au fost binevoitoare , mi-ar pare nespus de rău să te supere această părere , mai ales că poveștile tale sunt construite frumos și sensibil.

Dragă Florr,
Versurile tale sunt reușite, chiar foarte bune și mă bucur că un text de-al meu a generat o astfel de trăire.
Am o observație, la penultimul vers din strofa a doua, poate merge mai bine oricând în loc de orice ?

Dragă Dana,
Căutând la comentarii am tresărit când am văzut că cineva a citit și acest text ,ba mai mult, l-a comentat. Cred că se potrivea mai bine titlul\"Poveste pentru oameni mari\".Încerc mereu să găsesc un tâlc, dar nu reușesc totdeauna.Scriu și multe platitudini,(o fi corect?) dar dacă nu ne-am plimba prin văi,cum am ști că sunt și vârfuri?Cu bucurie că m-ai citit,îți promit că foarte curând voi expedia povestea pentru nepoți și bunici\"Bătrânul lup și tataia\".Poate nici acesta nu e un titlu potrivit,vom vedea.Cu prietenie,
Nicu al Popii

Dragă Corneliu,
În prezent trăiesc o dramă, care n-are nici-o legătură cu literatura,vine din cu totul altă direcție!Am stat un pic să mă gândesc dacă să o pun sau nu în ghilimele.Totuși drama mi-am asumat-o și am considerat-o \"ca pe un început,ca pe o ocazie\".Așa am ajuns să trimit textele pe \"Agonia\".Pot pierde totul cu excepția sufletului pe care l-am pus în fiecare din poveștile mele.Dacă s- ar prăbuși casa și ar trebui să salvez ceva, aș lua doar o valiză cu terfeloagele mele.Cam atâta sunt dispus să pierd!În acest sens,semnul de la tine e o încurajare.Spui,\"atmosferă,cursivitate,ritm,întâmplări năzdrăvane,un univers pe care-l recunosc\".Aș putea să renunț la acest univers? Cred că nu,de aceea mai demult am scris textul\"Pledoarie pentru un univers pierdut\".Îți mulțumesc pentru comentariul atât de pozitiv.
Cu prietenie,
Nicu al Popii
P.S.
Am și eu un text cu titlul\"Maimuța care pictează\".

Sunt cîrcotaș,
Poate că textul e foarte bun ,dar nu e pe gustul meu.Poate că proza e încifrată. Ideea cu cele șapte zile nu e rea, se pot face unele asocieri.Nici ideea creatorului de iluzii sau \"vise\" nu e rea.
Acum cîteva observații pe care le semnalez nu ca să fac pe deșteptul.
-\"În scaunul său cu rotile..\".Nu se întîmplă nimic dacă se elimină \"său\", e doar o părere.
- \"scunde..\" Scăpare, cred că e vorba de \"secunde\".
-\"cei ce violăm prin atingere, pînă și urma roșie și apăsată fluturelui sau portocală mirată de atîta neîndemînare \"...Am impresia că aici lipsește ceva dar nu știu ce. Probabil e vorba tot de o scăpare dar nu o sesizez.
Fiind vorba de un \"experiment\" am formulat aceste păreri.Sper să nu te superi.
Observație,pe acest calculator nu am î din a.

Pietroiul \"nebunului \" și înțelepții cetății . \"Oceanul de înțelepți \" se-nghesuie pe marginea unei băltoace și caută înțelesuri noi în timp ce Lory , \" indiferentă \", își continuă drumul și filozofează despre \" viața scursă în ipoteze \" și \"acceptarea sfîrșitului ca pe o sentință \" .

Mă băieți ,de-o fi să fie Vreau și eu doar o felie Mă mulțumesc cu atît Că sunt mic și sunt urît....dragă Cioacă..dragă Lory,șarjele voastre amicale sunt antrenante.Am citit și altele mai în spate.Poate în timp or să mă plictisească.,..dar azi,deși nu e stilul meu,m-am prins în joaca voastră.Așa că...De-o fi praznicul mai mare Vreau și lapte o căldare Să-l beau zilnic cîte-un pic S-ajung ca voi un voinic

Dragă Miruna,
Strălucirile de tinichea ne atrag uneori dincolo de înțelegerea noastră.Cînd conștientizez că strălucirea este doar de suprafață,cu scopul de a mă păcăli,prefer un măr viermănos și ecologic decît unul frumos care ascunde tot felul de insecticide.