Plimbându-mă pe faleză

1.Am postat aici acest text că poate aflu cine m-a notat cu 9, (doi de 9), și mai ales cu 3. Problema e, să mă rușinez sau nu cu această "Proză"?. La concursul precedent, deși nu am votat, (nici acum), în proza Argument am explicat de ce aș fi dat și eu o notă mică unui text clasat în primele locuri.
2. La observația domnului Ștefănescu am următoarea explicație:
inițial am vrut să scriu Trăiam simultan sentimente contradictorii bucurie explozivă tristețe nemărginită! Până la urmă am ales neadecvat, eram fericit, eram nefericit.

cu drag domnule Diaconescu în anul ce a venit. Puteți să vă respectați textul punând titlul corect.
poemul stă într-o situație destul de exploatată, lirismul fiind în tulburarea eului retoric, demn sau îndrăgostit?
eu am privit totul răsunându-mi "la femme de mon ami" Enrico Macias deci inspirație și simțire. Autre fois peut-etre.
Cât despre impregnarea epică, e flagrantă. Cu onoare îmi amintesc că v-am pus 6. Cu drag.

tensiunea descreste, ceea ce, pentru cititor, e o surpiza neplacuta. un text care mizeaza pe epic trebuie neaparat sa surprinda, mai ales cand joca in cursa poeziilor, nu stiu nimic de concurs, e un poem decent, curat, dar cu mult patos dezordornat, prozaic, cu un final nefolositor. sunt convins ca se ascunde aici o poezie mult mai buna, dar, bineinteles, dvs sunteti stapanul cuvintelor pe care le asezati si stiti cu siguranta ce conteza cu adevarat sa exprimati.

1.Am primit ecouri contradictorii la acest "poem". Doamna Eugenia Reiter l-a introdus la recomandate, ceea ce mi-a creat un oarecare confort, mai ales că n-am cum să uit că tot Dânsa a intervenit cu niște fotografii la textele mele, vezi și Butoiul cu varză de la Rotonda 17, azi nu mai e nici Rotonda 13! Pentru bunăvoința manifestată față de mine, îi acord un mic premiu, o sticlă de vin Merlot 2013, pentru care am primit premiul 2 (doi) la concursul organizat de Primăria Pietroasele. Rămâne să stabilim cum să vă înmânez premiul!
2.Stimată doamnă Carmen Sorescu, voi încerca să țin minte acest nume, ceea ce nu este foarte greu, prima mea dragoste s-a numit Carmen, Carmen Păsculescu, i-am dedicat și o poveste, Cronica unei mari iubiri, schiță în patru acte. Nu mai este printre noi! Cred că aveți dreptate, poate trebuia să mă opresc la privindu-ne în ochi. Am să mai meditez la sugestie, nu sunt spontan!
3.Domnule Sorin Oancea, trăirile pot să se asemene și după două mii de ani, important e cât de proaspete și credibil sunt aduse în memoria cititorului. Se pare că am reușit doar la nivel mediocru. Fac această remarcă fiindcă ani de zile am predat în învățământul seral și cei pe care îi notam cu 5 sau 6 îi consideram mediocri, pe cei cu 7 și 8 îi consideram buni, iar pe cei cu 9 și 10 foarte buni. Cei cu 3 sau 4 erau o prezență inutilă iar 1 și 2 erau analfabeți în domeniu.
4. Iată de ce aș vrea să cunosc persoanele care m-au notat cu 9 dar și cu trei. Mai aștept!
5. Domnule Voicu Tudor, mulțumesc pentru semn, ceea ce am vrut să prezint, în cuvinte nu prea multe, a fost ideea de caracter. Dacă acționăm doar sub impulsul hormonilor trădarea este la ea acasă.

câteva trebuie lămurite:
nu ați fost mediocru ci doar repetitiv, asta nu vă scade valoarea în percepția mea, asta laud la concursul ăsta...
pentru gustul meu ați fost prea povestitor...
pentru un răspuns coerent ca al dv meritați respect...
notele la concurs nu sunt expresia unui sistem gen 1 10 clasic de școală, ar fi absurd, cine poate scrie poezia perfectă fără temă impusă?
Autre fois presupun, rezultatele mele constante nu mă pun în situația de a emite vreo pretenție de autoritate.

ohooo, asta era prin 2005! îmi amintesc poza:)
mulțumesc că v-ați gândit să-mi oferiți acel premiu, sună tentant. păstrați-l la rece:)
succes, pe mai departe, de azi înainte...