nica mădălina
Verificat@nica-madalina
Pe textul:
„marooned" de alexandra andrei
De îmbunătățitPe textul:
„fără inimă nu te pot vedea" de elis ioan
plus dacă nu concentrare a discursului, cel puțin simplificarea acestuia, ceea ce îl face mai credibil (nu musai în sens realist, ci ficțional-epic, căci textul îmi pare că balansează pe granița, oricum de multe ori incertă, între poezie și proză, nu că ar fi necesară vreo încadrare tranșantă într-o categorie sau alta).
Pe textul:
„feeding ground" de emilian valeriu pal
Recomandatcă îmi, în rândul nouă.
Pe textul:
„beggars" de masha djinn (nepoata)
poate cumva evitat \"atacă_catharsisul\".
Pe textul:
„Avortoni" de razvan rachieriu
nu există nicio
Pe textul:
„treburi lumești. organizare parțială" de Cojocaru Ramona
text clar din care prefer prima strofă, are o doză de generalitate care asigură trecerea mesajului către mai multe tipuri de particular. printre care și eu.
Pe textul:
„treburi lumești. organizare parțială" de Cojocaru Ramona
Pe textul:
„3" de herciu
cum și cheia râsului aceluia, nu ambiguă, ci sursă a unei dihotomii binevenite, dacă nu chiar de revoltă.
Pe textul:
„zece porunci înainte de dragoste. biblia" de Ela Victoria Luca
Recomandatmai sus era doar argumentarea unei opinii pe text, aș zice. nu vreo sentință cu pretenție de adevăr ultim. oricum, pentru mine era de apreciat intenția unui plus de logică lirică pe care îl aduce textul acesta, în ciuda neajunsurilor sale, dacă îmi permiți și această fâstâceală în exprimare. care logică face din prima strofă cadru și din rest o povestioară frântă.
la fel doresc și eu, fără intenția de a da pe spate nimic.
Pe textul:
„din poziția de fetus orice e posibil" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„din poziția de fetus orice e posibil" de ștefan ciobanu
personal însă nu-mi pare că reușește decât să introducă un discurs dedicaționist, pseudo-angajat, cu un început deranjant de insistent (la nivel de formă cel puțin), dar care lesne ar putea emoționa, având în vedere autorul pe care încearcă să îl pună față în față cu un aici și acum englezit și găunos.
e o povestioară cu ceva ritm care la recitire mă face să prea caut ideea. volatilă.
Pe textul:
„azi e 15..." de Alina Manole
RecomandatPe textul:
„Semnul teatral" de Ioana Petcu
Pe textul:
„orbi din dragoste" de florin caragiu
Pe textul:
„Semnul teatral" de Ioana Petcu
Pe textul:
„asa tarziu" de simion sofia
De îmbunătățitPe textul:
„toată lumea e un kitsch" de silvia caloianu
e aici o etapizare intimă, un avertisment structurat ca o însfăcare de braț repetată. ce nu mă convinge, după deja câteva citiri, este alternanța accentuării când a cadrului (descriptivul abundent, chiar dacă fragmentat), când pe mișcare, pe actio și legătura afectivă ce o susține (adresarea directă, aproape dialogată, aproape solfegiată pe care mi-o arată verbele nestatice). îmi dă impresia de indecizie discursivă și structurală.
înțeleg însă că poate nu compoziția e aici importantă. ci doar necesitatea de a șopti un mesaj cuiva, chiar dacă mesajul are o doză generalizantă prin acel toată lumea.
plus mine tine, eu tine în strofele trei și cinci. deranjant de apropiate, strâng rău și cam prea vizibil.
Pe textul:
„toată lumea e un kitsch" de silvia caloianu
dar parcurgând aici e ca și cum aș face o relectură în sistem puzzle, potrivită, cum altfel, nasturilor jazziști în care e prins nu doar stilul, ci și mai ales măduva semnificatului.
Pe textul:
„Boris Vian & O lume de lucruri" de Ioana Geacăr
Recomandatfinalul pontos, sarcastic, uimit, sparge cât să fie mai bine simțit efortul de clarificare anterior.
îhî, ambivalență, până la urmă.
Pe textul:
„\"essa nem ao diabo a ouviram\"" de dan mihuț
