NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
regret că problema spațiului în teatru nu vă atrage prin ea însăși, dincolo de încercarea mea de a o aduce pe scenă.
cp nu vă atrage înspre cartea lui Saiu sau înspre orice altă sursă care se preocupă de acest subiect.
dar fiecăruia propriile preferințe, priorități, gusturi, curiozități, pasiuni.
mulțumesc, oricum, pentru timpul de a tasta faptul că excludeți apriori posibilitatea lecturii unei cărți.
cp nu vă atrage înspre cartea lui Saiu sau înspre orice altă sursă care se preocupă de acest subiect.
dar fiecăruia propriile preferințe, priorități, gusturi, curiozități, pasiuni.
mulțumesc, oricum, pentru timpul de a tasta faptul că excludeți apriori posibilitatea lecturii unei cărți.
Pe textul:
„locus regit actum" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
Contextrugăminte să răspundeți comentatorilor dvs. printr-o singură intervenție, și nu prin intervenții succesive.
cu mulțumiri
cu mulțumiri
Pe textul:
„Nimic pierdut" de Teodor Dume
0 suflu
Contextrevin să insist pe faptul că prezența vanității dă caracter prețios și sentențios unui text care, altfel, a început să zburde.
mai ales având în vedere forța imaginilor din prima strofă. să vii cu acest concept - vanitatea - înseamnă să spargi tot ce o înconjoară.
și e păcat.
și mai punctez și eu că ultimul vers strică tot, fiind prea explicativ.
curaj! cititorul care primește primește și fără mură în gură.
mai ales având în vedere forța imaginilor din prima strofă. să vii cu acest concept - vanitatea - înseamnă să spargi tot ce o înconjoară.
și e păcat.
și mai punctez și eu că ultimul vers strică tot, fiind prea explicativ.
curaj! cititorul care primește primește și fără mură în gură.
Pe textul:
„demisec" de Stefania Anutoiu
0 suflu
Contextmă refeream la pauzarea între versuri nu în ce privește așezarea în pagină, ci în ce privește cumpănirea anterioară trecerii lor în text.
adică la ceea ce ai făcut luându-ți răgazul să ți le citești, să le mai modifici, să le șlefuiești.
ca lucruri ce se întâmplă în actul de a scrie.
adică la ceea ce ai făcut luându-ți răgazul să ți le citești, să le mai modifici, să le șlefuiești.
ca lucruri ce se întâmplă în actul de a scrie.
Pe textul:
„once upon a time în românia" de Stefania Anutoiu
0 suflu
Contexthm, de data asta ce câștigi prin scurtare se pierde prin aceea că povestea nu mai este. e doar momentul și descrierea lui voit insistentă, voit expandată și lungită și chelită de păr.
știm că râsul e de semn de răutate. dumnezeu s-o ierte!
dacă textul acesta e semnul unei mișcare de început de încercare de variațiune în interiorul manierei în care faci textele, aștept cotremurul. nu că ar fi de dorit. dar măcar fluturat pe la nas cât se mai așază una, alta.
porționarea, la nivel de story și proporțiile, la nivel de așezare descriptivă în tablou, ar merge revăzute.
(și spun sub efectul relecturii multor texte ale tale, de aici și aiurea)
știm că râsul e de semn de răutate. dumnezeu s-o ierte!
dacă textul acesta e semnul unei mișcare de început de încercare de variațiune în interiorul manierei în care faci textele, aștept cotremurul. nu că ar fi de dorit. dar măcar fluturat pe la nas cât se mai așază una, alta.
porționarea, la nivel de story și proporțiile, la nivel de așezare descriptivă în tablou, ar merge revăzute.
(și spun sub efectul relecturii multor texte ale tale, de aici și aiurea)
Pe textul:
„lui gheorghiță" de Vlad Drăgoi
0 suflu
Contextsunt aici sclipiri tare faine. și chiar bune.
mă refer la nerv, fățiș tineresc, fățiș teribilist (aici fiind riscul cel mai cel).
mă mai refer și la faptul că se povestește ceva, se așază niște acte și gesturi într-un tablou. nu este doar o încercare de a da tonul unei stări. în gol, susținută pe gol.
așadar textul nu e circular și vag.
unde cred că este de lucrat: la tendința de a califica mai orice substantiv, la anumiți lianți (\"care\", \"pe care\", ce pot lipsi, fără să distorsioneze sensuri sau curgerea discursului), la năduful de a spune tot, așadar la pauzarea dintre strofe, chiar versuri.
s-a făcut o oră mică de tot. ce voiam era să spun că o să te citesc atent și cu poftă și că părerile mele de asta le-am și spus aici așa, poate prea lacunar la nivel de argumentație, dar nu mă îndoiesc că receptarea lor va fi mai bună decât felul în care le-am așezat eu în căsuța asta
acum.
mă refer la nerv, fățiș tineresc, fățiș teribilist (aici fiind riscul cel mai cel).
mă mai refer și la faptul că se povestește ceva, se așază niște acte și gesturi într-un tablou. nu este doar o încercare de a da tonul unei stări. în gol, susținută pe gol.
așadar textul nu e circular și vag.
unde cred că este de lucrat: la tendința de a califica mai orice substantiv, la anumiți lianți (\"care\", \"pe care\", ce pot lipsi, fără să distorsioneze sensuri sau curgerea discursului), la năduful de a spune tot, așadar la pauzarea dintre strofe, chiar versuri.
s-a făcut o oră mică de tot. ce voiam era să spun că o să te citesc atent și cu poftă și că părerile mele de asta le-am și spus aici așa, poate prea lacunar la nivel de argumentație, dar nu mă îndoiesc că receptarea lor va fi mai bună decât felul în care le-am așezat eu în căsuța asta
acum.
Pe textul:
„once upon a time în românia" de Stefania Anutoiu
0 suflu
Contextîncercați să simplificați discursul la nivelul figurilor de stil folosite.
sunt încă prea numeroase, descrierea folosește prea mulți determinanți (adjective și construcții cu rol adjectival), care sufocă nu doar tabloul, ci și firul epic pe care îl încercați.
fir epic onest, de altfel, care încearcă valorificarea temei luceafărului. dar de aici și până la o valorizare a sa, dată fiindu-i originea, mai e cale...
cam ca la steaua, așa.
dar spor!
sunt încă prea numeroase, descrierea folosește prea mulți determinanți (adjective și construcții cu rol adjectival), care sufocă nu doar tabloul, ci și firul epic pe care îl încercați.
fir epic onest, de altfel, care încearcă valorificarea temei luceafărului. dar de aici și până la o valorizare a sa, dată fiindu-i originea, mai e cale...
cam ca la steaua, așa.
dar spor!
Pe textul:
„în încercarea mea de-a prinde universul" de Cezar C. Viziniuck
De îmbunătățit0 suflu
Contexttextul acesta are nevoie urgentă de o reașezare în pagină. versuri mai lungi, este foarte greu e urmărit așa, chit că efectul s-o fi vrut a fi de nisip curgând în clepsidră. sau de țurțure, ca să fiu în ton cu vremea.
și partea finală complică inutil, introduce neologisme prețioase, îngreunează ritmul.
așadar, îmi permit o sugestie de rearanjare a textului, în speranța că și ritmul va avea de câștigat:
de fiecare dată când îți număr ochii
o colonie de asasini mi se plimbă
prin sânge
mă cercetează
îmi atârnă bolovani de plămâni
aș vrea să fiu
don juan-ul lui baudelaire
ieșit din infern
să-mi bag capul sub fuste
la biserică să îți spun
cât ești de frumoasă
și partea finală complică inutil, introduce neologisme prețioase, îngreunează ritmul.
așadar, îmi permit o sugestie de rearanjare a textului, în speranța că și ritmul va avea de câștigat:
de fiecare dată când îți număr ochii
o colonie de asasini mi se plimbă
prin sânge
mă cercetează
îmi atârnă bolovani de plămâni
aș vrea să fiu
don juan-ul lui baudelaire
ieșit din infern
să-mi bag capul sub fuste
la biserică să îți spun
cât ești de frumoasă
Pe textul:
„demisec" de Stefania Anutoiu
0 suflu
Contextraul, și da, și nu. dar ai să vezi tu.
asta mă bucură, faptul că te vei duce la sursă pentru a o parcurge.
căci nu dezvăluirea conținutului cărții a fost scopul eseului acestuia, într-adevăr, ci o simplă așezare a ei într-un spațiu ce rămâne de descoperit de către cititor.
asta mă bucură, faptul că te vei duce la sursă pentru a o parcurge.
căci nu dezvăluirea conținutului cărții a fost scopul eseului acestuia, într-adevăr, ci o simplă așezare a ei într-un spațiu ce rămâne de descoperit de către cititor.
Pe textul:
„locus regit actum" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
Contextdeși sunt în grabă, datorată unor imperative ce țin de lucruri absolut nepoetice, voiam să spun că versul cu linearitatea mi s-a părut sincopat, îngreunând fluxul, strangulând strofa exact la finalul ei. așadar, cred că poate fi înlocuită prin utilizarea adjectivului (versul să fie deci prelucrt în ansamblu, dar cu păstrarea ideii, care nu este redundantă).
iar versul final îmi pare inutil, aruncă textul în locul comun pe care, în rest, îl evită cu succes. în plus, explicitarea pe care o face acest vers, închide discursul, bazat, în rest, atât el însuși, cât și la nivel de temă tratată, pe goluri care doar deschid, nu și rup.
remarc strunirea (de fapt, aproape anularea) tendinței de complica exprimarea prin excesiva ei intelectualizare.
iar versul final îmi pare inutil, aruncă textul în locul comun pe care, în rest, îl evită cu succes. în plus, explicitarea pe care o face acest vers, închide discursul, bazat, în rest, atât el însuși, cât și la nivel de temă tratată, pe goluri care doar deschid, nu și rup.
remarc strunirea (de fapt, aproape anularea) tendinței de complica exprimarea prin excesiva ei intelectualizare.
Pe textul:
„Piercinguri" de Veronica Văleanu
0 suflu
Contextvoi modifica la parti-pris-uri.
cât despre ce anume tratează cartea, există cel puțin un paragraf în care spun, foarte limpede, care îi este subiectul.
du reste, nu mi-am propus o descriere a cărții, care ar scuti-o de lecturi proprii din partea celor interesați de acest gen de literatură. mi-am propus o stârnire întru.
că aceasta nu poate funcționa în cazul anumitor cititori, din cauza prețiozității și a pretențiilor, cum spuneți, cred că ține și de canalul de comunicare, precum și de receptor, nu doar de mine, ca emitent, atât și astfel cum pot, al unor opinii.
mulțumesc de trecere, însă, precum și de părere.
cât despre ce anume tratează cartea, există cel puțin un paragraf în care spun, foarte limpede, care îi este subiectul.
du reste, nu mi-am propus o descriere a cărții, care ar scuti-o de lecturi proprii din partea celor interesați de acest gen de literatură. mi-am propus o stârnire întru.
că aceasta nu poate funcționa în cazul anumitor cititori, din cauza prețiozității și a pretențiilor, cum spuneți, cred că ține și de canalul de comunicare, precum și de receptor, nu doar de mine, ca emitent, atât și astfel cum pot, al unor opinii.
mulțumesc de trecere, însă, precum și de părere.
Pe textul:
„locus regit actum" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
Contexte o ostentție care nu se ridică dincolo de vulgar, nici nu coboară cât de jos se poate.
discurs scăpat din mână, care nu se decide să meargă până la capăt, dar nici nu rămâne în zona expresivului.
insistență gratuită pe o idee pe care finalul o cuprinde mai cinstit decât toată bucla repetitivă de până la el.
e riscantă folosirea explicitelor. și aici e o dovadă a proastei gestionări a lexicului aferent. măcar de ar adânci ideea tot scormonind-o...
discurs scăpat din mână, care nu se decide să meargă până la capăt, dar nici nu rămâne în zona expresivului.
insistență gratuită pe o idee pe care finalul o cuprinde mai cinstit decât toată bucla repetitivă de până la el.
e riscantă folosirea explicitelor. și aici e o dovadă a proastei gestionări a lexicului aferent. măcar de ar adânci ideea tot scormonind-o...
Pe textul:
„poemul de care mi se rupe" de Victor Potra
0 suflu
Contextce mă bucur pentru Iulia Colan și Mirela Cioabă în Neînțelegerea. pesemne nu mi s-a părut atunci când m-au impresionat văzându-le în premieră.
și mă mai bucură că ai ținut minte și ne-ai povestit despre întâmplările astea. ceea ce nu se face des pe aici, din păcate.
(cârcota din mine spune că despre piesa sârbă puteai spune mai puțin telegrafic, mai accentuat pe zonele care te-au scuturat, în bine sau frig)
poate la anul, cine știe, voi fi la fața locului. sper că mulți, oricum
și mă mai bucură că ai ținut minte și ne-ai povestit despre întâmplările astea. ceea ce nu se face des pe aici, din păcate.
(cârcota din mine spune că despre piesa sârbă puteai spune mai puțin telegrafic, mai accentuat pe zonele care te-au scuturat, în bine sau frig)
poate la anul, cine știe, voi fi la fața locului. sper că mulți, oricum
Pe textul:
„Davila Studio Interfest la căderea cortinei" de remus eduard stefan
Recomandat0 suflu
Contextnu am spus că nu este eseu, că nu este documentat, că nu este redactat corect și legal din punctul de vedere al drepturilor de autor.
am spus doar că eu una, ca și cititor, căruia, adaug, îi place ionesco foarte mult, aș fi preferat mai multă opinie proprie.
am spus că sunt prea dense citările.
știu bine că existe feluri și feluri de a concepe și de a construi un eseu. se întâmplă să consider că acele forme care se sprijină excesiv pe opinii preexistente, pe care nu le apreciază critic sau măcar în raport de o viziune proprie evidentă, nu aduc niciun plus, în afara compilării îngrijite și corecte.
așadar, am salutat caracterul informativ al acestui eseu.
am spus doar că eu una, ca și cititor, căruia, adaug, îi place ionesco foarte mult, aș fi preferat mai multă opinie proprie.
am spus că sunt prea dense citările.
știu bine că existe feluri și feluri de a concepe și de a construi un eseu. se întâmplă să consider că acele forme care se sprijină excesiv pe opinii preexistente, pe care nu le apreciază critic sau măcar în raport de o viziune proprie evidentă, nu aduc niciun plus, în afara compilării îngrijite și corecte.
așadar, am salutat caracterul informativ al acestui eseu.
Pe textul:
„Centenar Eugen Ionescu" de Carmen Duvalma
0 suflu
Contextfirește că nu mă refer la sensul de bază al termenului, că doar nu am remarcat vreo dogmă prin text, care să mai fie și specifică unui curent de gândire de acum secole.
firește că mă refer la caracterul greoi și formal, chiar formalist, al analizei făcute, și anume prin prisma citării excesive a opiniilor altora, și nu a precizării și prezentării unei opinii proprii.
firește că mă refer la caracterul greoi și formal, chiar formalist, al analizei făcute, și anume prin prisma citării excesive a opiniilor altora, și nu a precizării și prezentării unei opinii proprii.
Pe textul:
„Centenar Eugen Ionescu" de Carmen Duvalma
0 suflu
Contexto să zic plat că e interesant.
e documentat, aș fi preferat mai multe aprecieri personale în locul compilării de opinii \"experte\", așa cum osatura, articularea ideatică aș fi preferat-o mai personalizată.
și ideea cu care începe nu e urmărită pe parcurs.
pornește de la identitatea culturală și dezvoltă identitatea personajelor. adică reduce un concept amplu la unul, deși intrigant, mult mai restrâns.
oricum, salut încercarea, în pofida caracterului său scolastic și cam sufocat de note.
e documentat, aș fi preferat mai multe aprecieri personale în locul compilării de opinii \"experte\", așa cum osatura, articularea ideatică aș fi preferat-o mai personalizată.
și ideea cu care începe nu e urmărită pe parcurs.
pornește de la identitatea culturală și dezvoltă identitatea personajelor. adică reduce un concept amplu la unul, deși intrigant, mult mai restrâns.
oricum, salut încercarea, în pofida caracterului său scolastic și cam sufocat de note.
Pe textul:
„Centenar Eugen Ionescu" de Carmen Duvalma
0 suflu
Contextmai ai niște typosuri pe ici pe colo.
de ce, elis, de ce titlul ăsta în engleza asta rece, când textul e cald, fără să fie dulceag, e cald și ferm și blând și tăios acolo unde trebuie?
de ce pui ecran peste lentilă?
cam așa-mi pare engleza din titlu.
mai ales tu, elis, care nu mânjești fotografiile cu efecte sesizabile cu ochiul liber...
văd că ai ales în ultima vreme spații mai largi, în care monologul se-mbracă-n dialog și ai mai umblat tu la ceva nuanțe discursive.
variezi, adâncești. nu mult, dar responsabil.
(îmi plăcu)
de ce, elis, de ce titlul ăsta în engleza asta rece, când textul e cald, fără să fie dulceag, e cald și ferm și blând și tăios acolo unde trebuie?
de ce pui ecran peste lentilă?
cam așa-mi pare engleza din titlu.
mai ales tu, elis, care nu mânjești fotografiile cu efecte sesizabile cu ochiul liber...
văd că ai ales în ultima vreme spații mai largi, în care monologul se-mbracă-n dialog și ai mai umblat tu la ceva nuanțe discursive.
variezi, adâncești. nu mult, dar responsabil.
(îmi plăcu)
Pe textul:
„dimineața telefonul meu se luminează. nu sună nimeni oricum." de elis ioan
Recomandat0 suflu
Contextare lipic, in ciuda fortarilor de formulare, datorate probabil nevoii de concizie in exprimare.
cred ca o spunere mai pe larg ar fi fost de preferat in anumite zone ale textului, precum cea cu treimea, de pildă.
asa cum mai cred ca parantezele, ca forma de delimitare a celor doua discursuri ale naratorului, sunt inutile, sunt ca funde aplicate ghiveciului cu flori.
cred ca o spunere mai pe larg ar fi fost de preferat in anumite zone ale textului, precum cea cu treimea, de pildă.
asa cum mai cred ca parantezele, ca forma de delimitare a celor doua discursuri ale naratorului, sunt inutile, sunt ca funde aplicate ghiveciului cu flori.
Pe textul:
„maria a murit" de Blesneag Stefan Ionut
Recomandat0 suflu
Context