NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
cyborg, îmi pare rău, dar trebuie, iată, să-ncep anul punctându-ți, iarăși, câte ceva (evidențe, de altfel), să nu mai fii nedumerit.
1. măr al discordiei pentru că se ceartă pe el, de o manieră pe care dacă aș fi descris-o ar fi însemnat să scutesc potențialul spectator de plăcerea de a cumpăra bilet și de a se duce la piesă.
2. ofertant pentru că atinge teme esențiale, pentru că nu se joacă de-a derizoriul.
3. bine tradus pentru că, deși nu știu maghiară, o traducere care păstrează umorul de limbaj nu are cum fi decât una bună. o traducere a unui text care are tâlc, ironie, jocuri de cuvinte spune-mi tu dacă e rea, indiferent din ce limbă în ce altă limbă e făcută. iată criteriul meu. e unul simplu, de altfel.
în rest, sper să-ți perfecționezi limbile străine.
1. măr al discordiei pentru că se ceartă pe el, de o manieră pe care dacă aș fi descris-o ar fi însemnat să scutesc potențialul spectator de plăcerea de a cumpăra bilet și de a se duce la piesă.
2. ofertant pentru că atinge teme esențiale, pentru că nu se joacă de-a derizoriul.
3. bine tradus pentru că, deși nu știu maghiară, o traducere care păstrează umorul de limbaj nu are cum fi decât una bună. o traducere a unui text care are tâlc, ironie, jocuri de cuvinte spune-mi tu dacă e rea, indiferent din ce limbă în ce altă limbă e făcută. iată criteriul meu. e unul simplu, de altfel.
în rest, sper să-ți perfecționezi limbile străine.
Pe textul:
„de-a puterea la masculin și pe viu" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
Contextîmi place, pentru că este alege detaliile cu mai multă precizie, raportat la mesajul de transmis.
și pentru că-mi place, îndrăznesc să spun că l-aș fi văzut așezat altfel în pagină, ceva de genul:
nu știam că dumnezeu
suplimentase efectivele
ce patrulează pe străzi
erau greu de recunoscut sub
caschetele acoperite
de promoroacă și
ochii lor de culoarea
țigării aprinse
puțin după miezul nopții
mă întorceam de la revelionul
organizat de primar
e drept, mergeam cam
pe patru cărări
m-au întrebat: numele
vocea lor, un glonte
proaspăt ieșit din țeavă
le-am spus cresus
m-au amendat
tot ce atingeam
se prefăcea în oameni
am spus cărări, în loc de copaci, pentru că mi-a părut o găselniță ușor teribilistă
am introdus comparațiile prin virgulă
și, în fine, ce mi-am permis să modific puțin a fost în sensul simplificării mijloacelor, pentru că discursul este el însuși simplificat, comparativ cu felul în care scrii de obicei.
și pentru că-mi place, îndrăznesc să spun că l-aș fi văzut așezat altfel în pagină, ceva de genul:
nu știam că dumnezeu
suplimentase efectivele
ce patrulează pe străzi
erau greu de recunoscut sub
caschetele acoperite
de promoroacă și
ochii lor de culoarea
țigării aprinse
puțin după miezul nopții
mă întorceam de la revelionul
organizat de primar
e drept, mergeam cam
pe patru cărări
m-au întrebat: numele
vocea lor, un glonte
proaspăt ieșit din țeavă
le-am spus cresus
m-au amendat
tot ce atingeam
se prefăcea în oameni
am spus cărări, în loc de copaci, pentru că mi-a părut o găselniță ușor teribilistă
am introdus comparațiile prin virgulă
și, în fine, ce mi-am permis să modific puțin a fost în sensul simplificării mijloacelor, pentru că discursul este el însuși simplificat, comparativ cu felul în care scrii de obicei.
Pe textul:
„past tense" de emilian valeriu pal
0 suflu
Contextare efect scabros pentru ca nu e asumat pana la capat.
adica ori eufemisme, ori spunere pe sleau. impreuna, cele doua sunt ca gaina care nici nu sta, nici nu fuge, dar nici nu se impiedica (atunci cand se afla cocosul prin preajma). macar cea din banc alesese ceva: sa se impiedice. de aici umorul bancului. voit.
aici insa, in acest text (el ar fi gaina, deci), indecizia, involuntara, in ce priveste registrul, inclusiv stilistic, nu are nici macar efect comic...
adica ori eufemisme, ori spunere pe sleau. impreuna, cele doua sunt ca gaina care nici nu sta, nici nu fuge, dar nici nu se impiedica (atunci cand se afla cocosul prin preajma). macar cea din banc alesese ceva: sa se impiedice. de aici umorul bancului. voit.
aici insa, in acest text (el ar fi gaina, deci), indecizia, involuntara, in ce priveste registrul, inclusiv stilistic, nu are nici macar efect comic...
Pe textul:
„azi m-am scărpinat " de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Contextas sparge versul cu serpii in doua, e prea lung si nu se mai simte tempo ul din acel treptat treptat.
Pe textul:
„nimic mai alb" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextecaterina, dacă ții la hulubi, lasă hulubi. m-am gândit că în centrul acelui oraș e un aer mai vechi (dar am depășit gândul acela). plus că știu că tu așa folosești.
cât despre gramatică, nu băga mâna în foc pentru mine. ideea e să cauți tu, să verifici tu, e cel mai bine.
în genere, dacă ești convinsă de ceva, dacă ai susținere pentru convingerile tale, ține-te de ele.
și o spun tocmai eu, care \"cârcotesc\", dar o spun tocmai că o fac cu un scop ce depășește cârcoteala.
cât despre gramatică, nu băga mâna în foc pentru mine. ideea e să cauți tu, să verifici tu, e cel mai bine.
în genere, dacă ești convinsă de ceva, dacă ai susținere pentru convingerile tale, ține-te de ele.
și o spun tocmai eu, care \"cârcotesc\", dar o spun tocmai că o fac cu un scop ce depășește cârcoteala.
Pe textul:
„Ca un cactus înfășurat în bandă de scotch" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Contextși-a pierdut toată încercarea de substrat altfel decât comic.
a devenit o struțocămilă.
ori, ori, alex.
ori mergi pe a lucra zona de sugestie în sensul ducerii limpezi către ceva trist și ușor dramatic, punctat cu detașarea necesară, ori mergi, cap-coadă, pe ridiculizare.
poate-ți pare tragicomic așa, dar e doar struțocămilă, cum spuneam. căci până la jumătate creezi o atmosferă pe un anumit ton, iar de la jumătate încolo schimbi macazul (și ton, și mesaj, și tehnică) în detrimentul întregului.
ori lucrezi pe propria-ți idee, ori accepți sută la sută transpunerea de care se făcea vorbire.
așa nu are coerență...
(sper să nu apară de două ori, am un comp tare îndărătnic)
a devenit o struțocămilă.
ori, ori, alex.
ori mergi pe a lucra zona de sugestie în sensul ducerii limpezi către ceva trist și ușor dramatic, punctat cu detașarea necesară, ori mergi, cap-coadă, pe ridiculizare.
poate-ți pare tragicomic așa, dar e doar struțocămilă, cum spuneam. căci până la jumătate creezi o atmosferă pe un anumit ton, iar de la jumătate încolo schimbi macazul (și ton, și mesaj, și tehnică) în detrimentul întregului.
ori lucrezi pe propria-ți idee, ori accepți sută la sută transpunerea de care se făcea vorbire.
așa nu are coerență...
(sper să nu apară de două ori, am un comp tare îndărătnic)
Pe textul:
„hansel și gretel în spatele scenei" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextuite, silvia, acum, că-l văd pe înalt, văd mai bine niște posibile spații:
apune.
gândindu-mă la tine
decojesc un soare.
se desprinde în lame subțiri.
nu îmi tremură mâna.
nici cât să simt.
respectiv
o mică lumină printre
copacii goi.
parcă ar ocoli.
sunt eu în rochița de aburi.
parcă ar chema.
mă desprind de piele și intru.
așa cum m-aș duce de tot.
nu știu de ce, dar așa am simțit, să fie mai vizibile cele două momente: cel de la care se pleacă (și care ține de un element exterior, soarele ce apune), respectiv cel unde ajungi (și anume o pierdere, fie interioară, fie în exterior, căci e genul acela de final care le cuprinde pe amândouă).
apune.
gândindu-mă la tine
decojesc un soare.
se desprinde în lame subțiri.
nu îmi tremură mâna.
nici cât să simt.
respectiv
o mică lumină printre
copacii goi.
parcă ar ocoli.
sunt eu în rochița de aburi.
parcă ar chema.
mă desprind de piele și intru.
așa cum m-aș duce de tot.
nu știu de ce, dar așa am simțit, să fie mai vizibile cele două momente: cel de la care se pleacă (și care ține de un element exterior, soarele ce apune), respectiv cel unde ajungi (și anume o pierdere, fie interioară, fie în exterior, căci e genul acela de final care le cuprinde pe amândouă).
Pe textul:
„exfoliant" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contextsă le dau hulubilor firimituri sau să dau firimituri hulubilor.
în plus, aș spune porumbei, e mai în ton cu vocea să spunem contemporană pe care o încerci (hulubi are șarm, însă e unul datorat vechimii termenului, care nu știu cât se împacă, deci, cu aici și acumul de secol 21 pe care îl dorești, prin acest text).
apoi, aș spune hartă, e mai simplu și punctează mai bine pluralul (fugiților), tocmai prin singularul ei (se creează un contrast și se accentuează faptul că fugiții sunt o masă, o categorie, și nu o sumă de persoane individualizate).
și aș elimina acel dar eu, e deja evidentă opoziția dintre unde ai fi și unde te situezi, de fapt.
în plus, aș spune porumbei, e mai în ton cu vocea să spunem contemporană pe care o încerci (hulubi are șarm, însă e unul datorat vechimii termenului, care nu știu cât se împacă, deci, cu aici și acumul de secol 21 pe care îl dorești, prin acest text).
apoi, aș spune hartă, e mai simplu și punctează mai bine pluralul (fugiților), tocmai prin singularul ei (se creează un contrast și se accentuează faptul că fugiții sunt o masă, o categorie, și nu o sumă de persoane individualizate).
și aș elimina acel dar eu, e deja evidentă opoziția dintre unde ai fi și unde te situezi, de fapt.
Pe textul:
„Ca un cactus înfășurat în bandă de scotch" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Contextl-aș fi văzut mai înalt, ca așezare în pagină. cred că ar fi dat o temporizare mai bună. așadar versuri mai scurte și care să puncteze cuvintele-cheie.
am zis despre temporizare, întrucât, dacă imagini bune are, coordonarea, din creion, a ritmului, îmi pare deficitară (urât cuvânt, dar altul nu-mi vine în mine).
am zis despre temporizare, întrucât, dacă imagini bune are, coordonarea, din creion, a ritmului, îmi pare deficitară (urât cuvânt, dar altul nu-mi vine în mine).
Pe textul:
„exfoliant" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contextsilvia, când am zis stridență m-am referit la accentuarea ideii, din punctul meu de vedere inutilă, dinții fiind incluși în incisivi.
și o spuneam doar din perspectiva unui cititor care apreciază orice încercare de a elimina tot ce nu este strict necesar într-un text, privit ca întreg (așadar, cu titlu cu tot).
dar știu și că nu e musai să picăm de acord cu privire la orice. important e că putem discuta constructiv.
așadar, acest tip de lipsă de consens nu împiedică nici actul tău de a scrie, nici actul meu de a te citi.
(aici, în acest subsol, nu e important cum scriu eu, ci importă textul tău, căci despre el schimbăm cuvinte. tot cu zâmbet spun)
și o spuneam doar din perspectiva unui cititor care apreciază orice încercare de a elimina tot ce nu este strict necesar într-un text, privit ca întreg (așadar, cu titlu cu tot).
dar știu și că nu e musai să picăm de acord cu privire la orice. important e că putem discuta constructiv.
așadar, acest tip de lipsă de consens nu împiedică nici actul tău de a scrie, nici actul meu de a te citi.
(aici, în acest subsol, nu e important cum scriu eu, ci importă textul tău, căci despre el schimbăm cuvinte. tot cu zâmbet spun)
Pe textul:
„poem cu dinți incisivi" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contexte foarte greu de citit. dar l-am parcurs cap-coadă.
și este greu de lecturat pentru că nu este paragrafat, iar frazele, foarte lungi, au fie multe virgule-n plus (inclusiv între subiect și predicat), fie nu le au, acolo unde sunt necesare.
spun, deci, că o grijă pentru prezentare, pentru așezare în pagină și chiar pentru frazare, i-ar face bine cărții.
mai ales că e un articol de primă pagină...
și este greu de lecturat pentru că nu este paragrafat, iar frazele, foarte lungi, au fie multe virgule-n plus (inclusiv între subiect și predicat), fie nu le au, acolo unde sunt necesare.
spun, deci, că o grijă pentru prezentare, pentru așezare în pagină și chiar pentru frazare, i-ar face bine cărții.
mai ales că e un articol de primă pagină...
Pe textul:
„Dan C. Iordache, o poetică \"despre viață și altele\"" de Paul Gorban
Recomandat0 suflu
Contextmai trec, cum nu. iar de lăsat semn o voi face mai ales când am ceva de obiectat. și, de obicei, când am de obiectat ceva la textele tale, este când ele amalgamează tendințe contradictorii, fără a le depăși. când nu decizi, ferm, pentru un anumit făgaș.
de aceea spuneam aici de aerul scolastic al unor inserții. pe care le-ai putea foarte bine folosi (în cazul în care ții la ele în mod deosebit) în alt gen de texte, cu alt ritm și cu altă finalitate decât cea de aici.
căci miza aici este pe un descriptiv care să sugereze, și nu pe un explicativ care să descifreze.
de aceea spuneam aici de aerul scolastic al unor inserții. pe care le-ai putea foarte bine folosi (în cazul în care ții la ele în mod deosebit) în alt gen de texte, cu alt ritm și cu altă finalitate decât cea de aici.
căci miza aici este pe un descriptiv care să sugereze, și nu pe un explicativ care să descifreze.
Pe textul:
„hansel și gretel în spatele scenei" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextîmi cer scuze pentru typo, acel i în plus la dinți.
Pe textul:
„poem cu dinți incisivi" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contexteu nu știu de ce este nevoie de cuvântul \"dinții\" în titlu. spus mai simplu, \"poem cu incisivi\", este oricum subînțeles că se referă la dinți, incisivii fiind o categorie de așa ceva. plus că s-ar elimia riscul de a fi considerat un titlu care să pluseze. s-ar elimina o stridență, zic și eu...
Pe textul:
„poem cu dinți incisivi" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contextaș scoate parantezele, aș trece lustra în versul de mai jos (e poticnit acum, așa cum e), nu aș repeta mâna lui gretel (aș spune, deci, \"mâna lui gretel tremură, mușcă), căci crescendo-ul nu de acolo vine, din repetarea aceea.
cât despre tasează vârsta, e pretențios...
apoi, nu înțeleg pâinea... de ce și pâinea?
aș tăia, deci, următoarele (pentru că au un aer scolastic și inoportun în atmosfera de poveste, chiar dacă neoriginală, căci pornită de la o altă poveste):
firimiturile au săpat în pământ trupul
fierbinte al pâinii
sângele curge ispititor mistic
cu săgeți inefabile în ochi (aici aș adăuga, ca argument pentru lipsă, că e sursă de umor involuntar, și nu de ironie; nu este suficient de formulat încât să fie valorizarea unui clișeu; mă refer, în special, la adjectivul inefabil, care, pe lângă una și alta, îi mai și urmează acelui alb și asta e deja prea mult, \"sătulește\").
cât despre tasează vârsta, e pretențios...
apoi, nu înțeleg pâinea... de ce și pâinea?
aș tăia, deci, următoarele (pentru că au un aer scolastic și inoportun în atmosfera de poveste, chiar dacă neoriginală, căci pornită de la o altă poveste):
firimiturile au săpat în pământ trupul
fierbinte al pâinii
sângele curge ispititor mistic
cu săgeți inefabile în ochi (aici aș adăuga, ca argument pentru lipsă, că e sursă de umor involuntar, și nu de ironie; nu este suficient de formulat încât să fie valorizarea unui clișeu; mă refer, în special, la adjectivul inefabil, care, pe lângă una și alta, îi mai și urmează acelui alb și asta e deja prea mult, \"sătulește\").
Pe textul:
„hansel și gretel în spatele scenei" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextstufărișul amintirilor posace?
simpla sonoritate (s_ș_s) nu-i justifică prezența în text. e o expresie greoaie, care, la lectură, pare căutată pentru a da bine, dpdv imagistic și ideatic, însă complică și decredibilizează.
simpla sonoritate (s_ș_s) nu-i justifică prezența în text. e o expresie greoaie, care, la lectură, pare căutată pentru a da bine, dpdv imagistic și ideatic, însă complică și decredibilizează.
Pe textul:
„mâinile ei" de Dana Mușat
0 suflu
Contextrodii eterne e sursă de umor involuntar, mai ales că nu e doar titlu, ce se accentuează, ca expresie, și prin precizarea sa în final.
iar asta merge în detrimentul textului. un text cuminte, fără străluciri, ce doar înșiră niște constatări cotidiene.
și spun asta cu bunăvoință, ca om care are, pe birou, o rodie ce a împlinit doi ani și încă are culoare.
iar asta merge în detrimentul textului. un text cuminte, fără străluciri, ce doar înșiră niște constatări cotidiene.
și spun asta cu bunăvoință, ca om care are, pe birou, o rodie ce a împlinit doi ani și încă are culoare.
Pe textul:
„rodia (e)ternă" de Vali Nițu
0 suflu
Contextașa este cel mai bine, după mine una.
de asta spuneam, de la bun început, că e păcat de text.
impresiile mele pe marginea pozei și a alipirii poză text (așadar și intervențiile în acel sens) au fost pentru că eu credeam că ții morțiș la ideea de vizuală.
dar iată că și de astă dată mai simplu, cum și mai puțin e mai bine, mai mult.
bucuroasă pentru decizia luată.
de asta spuneam, de la bun început, că e păcat de text.
impresiile mele pe marginea pozei și a alipirii poză text (așadar și intervențiile în acel sens) au fost pentru că eu credeam că ții morțiș la ideea de vizuală.
dar iată că și de astă dată mai simplu, cum și mai puțin e mai bine, mai mult.
bucuroasă pentru decizia luată.
Pe textul:
„descendență" de silvia caloianu
0 suflu
Context