exfoliant

l-aș fi văzut mai înalt, ca așezare în pagină. cred că ar fi dat o temporizare mai bună. așadar versuri mai scurte și care să puncteze cuvintele-cheie.

am zis despre temporizare, întrucât, dacă imagini bune are, coordonarea, din creion, a ritmului, îmi pare deficitară (urât cuvânt, dar altul nu-mi vine în mine).

minte, of.

uite, silvia, acum, că-l văd pe înalt, văd mai bine niște posibile spații:

apune.

gândindu-mă la tine
decojesc un soare.
se desprinde în lame subțiri.
nu îmi tremură mâna.
nici cât să simt.

respectiv

o mică lumină printre
copacii goi.
parcă ar ocoli.
sunt eu în rochița de aburi.
parcă ar chema.
mă desprind de piele și intru.

așa cum m-aș duce de tot.

nu știu de ce, dar așa am simțit, să fie mai vizibile cele două momente: cel de la care se pleacă (și care ține de un element exterior, soarele ce apune), respectiv cel unde ajungi (și anume o pierdere, fie interioară, fie în exterior, căci e genul acela de final care le cuprinde pe amândouă).

uite, mădălina, în așa o variantă, sper să fi căpătat o anumită continuitate.
am micșorat oarecum intervalul dintre porțiuni. pentru că, da, era mai mult decât pauze de respirație. de aici probabil și dereglările de ritm.
mulțumesc!

nu-și văzusem varianta în timp ce răspundeam primului tău comentariu. te aștept să revezi ce făcui eu cu \"mâna\" mea :)

er: nu-ți
să vezi etc...

ce m-am încurcat. am înțeles că eu postasem deja a doua variantă. scuze.

\"sunt eu în rochița de aburi.
parcă ar chema.
mă desprind de piele și intru.

așa cum m-aș duce de tot\"
spun și eu :). poți schimba orice pe aici, dar lasa finalul așa. aici e... silvia :). scrisesem un comm mai elaborat ieri, dar n-a mai mers. așa că mă rezum la esențial acum.


alex

p.s - despre puncte - l-aș elimina pe cel de după simt. e și punct și spațiu între grupaje, parcă o pauză forțată. dar, cum m-ai obișnuit, un text bun, sensibil.

un soare decojit ca o portocala dulce si zemoasa, vuuu, asta da imagine de buna dimineata! :) si rochita de aburi - hmmm... ce sa mai zic, silvia?
am intrat cu totul, ca un submersibil, in textul asta...
si zau ca n-as mai iesi acuma...
m-a incantat!
rasare soarele cand te citesc, de cele mai multe ori!
mai viu... :)

Alex,
rezolvăm, dacă problema e doar punctul acela. mulțumesc!

Anca,
ai un mod de a comenta \"energizant\". multumesc pentru zambete :)

lumina nu prea are cum sa fie mica, poate slaba ca intensiate. si acel parca e suparator.
atmosfera e creata, e si tensiune. cat despre miza, poate nu e suficient creionata.

ștefan,
e drept că lumina nu poate fi mică. dar se pot face asocieri, exemplul tău. atâta timp cât nu este absurd or derizoriu. eu sper să nu :) și multe cele pe care le scrim noi nu pot ființa. am mizat pe o lipsă temporară de afectivitate, pe o sensibilitate închisă. știu și că aș fi putut dezvolta. dar eram deja prea rece.
mulțumesc pentru semn și te aștept oricând, oricum.