mâinile ei

stufărișul amintirilor posace?
simpla sonoritate (s_ș_s) nu-i justifică prezența în text. e o expresie greoaie, care, la lectură, pare căutată pentru a da bine, dpdv imagistic și ideatic, însă complică și decredibilizează.

Mădă, este foarte posibil s ai dreptate. Eu am tot încercat să-l înlocuiesc pe *posace* cu orice altceva, dar momentan nu am reușit să găsesc ceva potrivit și care să mă mulțumească.


Thanks
Dana

\"Mainile ei/atingerea diavolului...\" E aici transpunerea senzatiei de voluptate pe un plan ocult, se poate remarca descendenta, ca o regresie in timp. \"Coborand lin ca picaturile de apa...\" Probabil nu intr-un numar mai mare de zece. \"Gol ca in uterul mamei\" Dincolo de semnificatia fireasca, aici, cuvantul \"gol\" pare a se referi mai degraba la puritate. Lipsa gandurilor netezeste calea perceptiei, o ghideaza catre o zona? senzuala a sufletului. \"Ochii ei dintre degete..\" Translatia vizualului pe tactil creaza impresia unui Argus beat (nu adormit) care se vrea Belfegor. \"Ielelor care ucid..\" Discernerea include atributul amintirilor \"posace\". Oricum atributul poate lipsi, discernamantul nefiind obligatoriu, intra in conflict cu \"uterul mamei\". Apoi, in ultimile versuri timpul isi aminteste ca....inta pe fagas normal(palmele ei ridate) Desigur intregul text poate fi interpretat in cu totul alt mod.

pana la infiorare, pot zice. chiar de la inceputul primei strofe, foarte puternic, in opinia mea, \'mainile ei/atingerea diavolului\'.
subscriu la observatia cu stufarisul, chiar rupe putin din ritm acolo si din sonoritatea strofei.
prima parte mi se pare cea mai reusita, desi, cum am zis, toata poezia m-a incantat.
versurile astea is preferatele mele:
\'după o ploaie în care ai stat gol
ca în uterul mamei\'.
... mai trec... :)

\"ochii ei dintre degete
legenda ielelor care ucid
prin stufărișul amintirilor posace\" - aici am văzut cumva substanța textului :).
Iar \"stufărișul amintirilor posace\" mi se pare o imagine deosebită, poate cea mai puternică din text. Și nu mi se pare nimic forțat aici. mai ales că între cele două cuvinte bogate în s-uri e un cuv. lung, care înghite plăcut sunetele care par a zgâria. asta ca să vezi cât de diferit se poate interpreta un text. eu am citit poezia, am spus wow când am trecut prin stufăriș, apoi am privit și comm-urile și am văzut că nu e chiar cum spun eu :). am citit cu voce tare - nimic. tot mi-a plăcut :).
nu îmi plac însă palmele ridate. :)
apoi mi-a plăcut curgerea asta a atingerilor, vărsarea lor până în josul sufletului. Poate aș fi căutat un final mai, nu știu, vezi tu. sau poate e doar efectul palmelor ridate :)

cu prietenie,
alex

Ei, da, pot fi păreri și păreri, depinde de regulile pe care le respectă fiecare în momentul în care scrie. Sunt sigură că, la rândul meu, poate am desființat texte bunicele sau mi-au plăcut texte mai slabe.

Dar, asta nu înseamnă că nu știu să iau în considerare un sfat pertinent. :)


Dl. Ionescu, mulțumesc încăodată pentru trecere și semn. Și ironie.

Anca, mulțumesc de încurajare. Promit să mă gândesc dacă se merită modificat sau nu și cum, mai ales.


Alex, nu poate decât să mă bucure comentariul tău, deși sunt și un pic tristă. De obicei reușeam să las o amprentă puternică în finalul poeziilor mele. Iată că acum nu prea mi-a ieșit. Nu-i nimic, data viitoare. :)



Dana

ultimul vers deși clișeu este partea care îmi prinde cel mai bine. în ciuda viziunilor hiper-seismice ale D-lui Ionescu, eu văd aici laitmotivul unei iubiri trupești, otrăvitoare.
poezia îmi pare forțată, prea lucrată poate.
văd aici \"atingerea diavolului\" eminescu, de care aș spune că [nu mai e]. \"Ușor înspre josul sufletului\" e lipsit de grație , ca și \"palmele ridate\".
și găsesc două definiții (cele două pasaje care încep cu \"Mâinile ei-\") care par citite ca dintr-un dicționar explicativ poeticesc, dar fără un ritm tocmai liric.
poate prea hiperbolică viziunea.
mie îmi place s-ș-s, în schimb mă cam obosește acel \"ielelor care\".
subiectiv, încă din uterul mamei, sper să nu supăr cu această critică.


ideea mea aproximativă:
\"mâinile ei
în care ai stat gol
ca în uterul mamei
și ochii-i printre degete
ca ielele otrăvite.

mâinile ei
prin stufărișul amintirilor posace,
ca o ultimă gură de aer.\"

frumoasă, frumoasă, necesară și iarăși frumoasă acea ultimă gură de aer.
Cu multă teamă între degete pentru intrarea furtunoasă, dar cu plăcerea lecturii și a acestei dileme lirice,
Jorj