nica mădălina

pentru ca ideea de dans nu danseza, zic si eu ca aici sunt mai degraba 3 texte, hai 2 - de la mama incolo nu vad legatura cu restul.

lasati, poate domnul murza nu a auzit ca pana la constitutie mai e un alt act care interzice una alta si e aplicabil direct particularilor, precum dumnealui.

poate stiu cei vizati si poate se sesizeaza si la randu le sesizeaza pe cine trebuie si atunci sa vedem domnul murza cum invoca libertatea de exprimare, care nu e absoluta si.. na

dar mi am zis sa apelez la bunul simt si sa nu trmit si eu la chestiuni juridice.

dar da, editorii ar trebui sa ia pozitie. ma ndoiesc insa ca se va intampla, cu tot respectul. dar daca nimic pana acum, nimic nici de acum inainte...

apropo, domnule murza, sa stiti ca nu scrie niciunde n constitutie ca dreptul de a te casatori e restrans in functie de sexul partenerului. asa ca... dar n as vrea sa faceti un infarct ceva la auzul faptului ca practic a noastra constitutie nu interzice casatoriile homosexuale. o face legea, care insa ar trebui sa respecte constitutia. numai ca... hehe, dar nu deschid discutia, ca, repet, mi e sa nu vi se intample ceva de la atata suparare!

am si eu o sugestie: ce ar fi sa militati impotriva violentei in familie? in cea traditionala pe care vad ca o preferati. ala da e comportament antiuman, nu doar antisocial. ca vad ca tot comparati homosexualitatea cu hotia, criminalitatea samd. ceea ce este halucinant, oricum.

de asemenea, ati putea face o campanie antigreci, carora cultura europeana le datoreaza enorm. si ei erau homosexuali.

daca nu intelegeti diferentele - si nu le intelegeti, asta e evident din ce ati scris - nu nseamna ca cei diferiti nu au dreptul sa fie asa cum sunt.

si nu puneti semnul egalitatii intre o categorie constituita in baza unui element identitar (de asta data fiind vorba de identitatea sexuala) si antisocialul. in aceeasi linie maine poimaine ne trezim ca o sa ne povestiti cum orice alti minoritari (in raport de orice alte criterii) sunt antisociali, doar pentru ca sunt altfel. ceea ce s a tot crezut, de a lungul istoriei si s a ajuns inclusiv la exterminare.

nu zicea el hitler ca evreii sunt sobolani si deci, nefiind oameni, pot fi f fain frumos exclusi din umanitate, ceea ce impune exterminarea lor?

in esenta, ceea ce sustineti aici nu e asa diferit. vi o spun cu tot respectul, dar si ingrozita.

lasati i sa i judece Dumnezeu, daca tot credeti, atunci cand se va ajunge acolo. dar noi, pe aici pe lumea noastra, nu putem judeca decat faptele antisociale, indiferent ca faptuitorul lor e heterosexual sau homosexual. dar a considera homosexualitatea un fapt antisocial in sine...

sau ce propuneti? sa fie bagati in sanatorii, in puscarii, unde? poate da. poate atunci ar fi mai mult spatiu pentru ceilalti sa ramana liberi sa faca ei relele, pe care vad ca e puneti in carca homosexualilor.

sa fim seriosi!...

prin ce Doamne iarta ma atenteaza un homsoexual la dreptul dvs. la familie, cat timp nu sunteti homsexual? va obliga sa fiti ca ei? nu! atunci cu ce drept i ati putea obliga dvs. sa fie ca dvs.?

nu l invocati pe Dumnezeu asa de aprig, posibil ca atunci cand om ajunge pe umea cealalta sa aveti o supriza cu privire la cine e iertat, cine nu, indiferent de una si alta...

si intrebati va daca nu cumva ati fost norocos sa va nasteti majoritar dpdv al orientarii sexuale. e o poyitie comoda. ati facut exercitiul sa va ganditi cum ar fi fost sa va fi nascut minoritar dpdv al orientarii sexuale? ce ati fi facut? v ati fi sinucis, realiyand ce mare pacat ambulant sunteti? ati fi comis pacatul suprem de a va lua viata? sau ati fi suportat stoic eliminarea dvs. din societate?

ganditi va un pic la asta. un pic. dar serios, cu mintea si inima limpeyi, pe cat posibil.

deh, cactusul era mai optimist, in opinia mea. muscata fara flori nu are flori, cactusul poate avea. si alaturarea celor doua e o indecizie, pentru mine una, care ma ntreb: exista flori in casa aia? cata vreme exista cactusul, da, exista posibilitatea, potentialitatea florilor. si e de ajuns, pentru mine una, deci pot exista muscate si orice alte plante fara flori. le poate face cactusul :)

cat despre identitatea dintre cactus/cactus si muscata fara flori si personaj/eventual autor, nu e musai sa se mearga in sensul interpretarii asteia. e o posibilitate, dar nu e unica. se poate la fel de bine interpreta in sensul distinctiei personaj/mediul in care este situat, astfel ca, daca, in ce priveste mediul, el este explicitat inclusiv prin cactus (sau casctus plus muscata fara flori), personajul e explicitat din capul locului prin acel singura.

din perspectiva mea, un asemenea mic poem, cum il numiti, nu e un mic poem, in ce priveste ceea ce spune si cum spune. e mai valoros, prin aceste doua aspecte, decat altele care pot starni aprecieri pe aici. argumentele mele le am spus deja.

iar explicatia cu privire la cactus am dat o pentru ca lipsea din interventia mea anterioara, iar nu ca forma de a insista asupra vreunei modificari.

oricum, lui sau dinaintea telefonului tot nu i gasesc rost, fie si daca ne uitam strict la ritmul versului cu pricina, pe care il lungeste inutil :)

acest text mi aplacut mult, pentru ca e percutant ca expresie si aproape auster ca formulare, de unde si efectul de captare a cititorului.

eu una as corija pe ici, pe colo, tocmai in sensul sustinerii economiei de mijloace si a importantei acelei interjectii, care, desi simpla, desi poate chiar previzibil, face mult in context, staruind in minte si dupa ce lectura s a incheiat.

nu am o probema cu explicatia din final, desi, de regula, raspunsul dat la sfarsit risca sa transforme ttul intr o ghicitoare rezolvata de autor pentru cititor. si n am o problema pentru ca tonul e grav, serios, trist, fara sa se piardă, totusi, ironia amara.

astfel, eu mi am citit asa:

Ea stă singură.
Fără pisică, papagal, televizor, telefon.
Doar un cactus.

De fiecare dată când mama ei vine în vizită
are lacrimi în ochi,
fiindcă mama ei scutură mereu praful
din preșul de plastic de la intrare.
Poc! Poc! Pe casa scării.

Se gândește că prea mult praf o va ucide într-o zi.

pentru ca te urmaresc si asta fiindca eu cred ca ai ceva de spus si o poti spune din ce in ce mai bine,

inainte sa m apuc de lucru mi am zis sa ti las un semn

prima strofa e din alt film, tu insuti te justifici cumva, ii justifici existenta prin acel inceput delicat

cred ca poti renunta la ea sau sa o folosesti altcandva, altundeva, daca nu chiar singura

celelalte pot fi pieptanate, imi dau impresia de ceva scris in graba, ca un flux care nu te lasa in pace

eu le vad, deocamdata (dupa 2 lecturi), asa

nu ai nevoie decât de tine
nu am nevoie decât de tine
trompete se aud pe fundal
și în spatele capului
ne crește o gură plină de cuvinte murdare
sărăcie în mine ca pe vreme de iarnă (am pus iarnă pentru că toamna e bogată, de fapt)

am să râd ca un nebun până ce degetele tale vor tremura de frică
am să mă îmbrac cu tot ce e mort și-am să scriu doamne trăiește
în mine un animal
am să mă târăsc bătut și plin de sânge
(am eliminat vibratorul caci nu i vedeam utilitate, cum de fapt nu au nici executorii...)
(n-am să-ți cer)
am să te iubesc până la cer și înapoi
(jocul cu soarecele si necrofilia e posibil sa tii la el, dar nu e altceva decat un giumbusluc, fara putere de a exprima o masura a iubirii, pe cand cliseul cu cerul, riscant, ce i drept, are)
am să mă rog cât vreau și cui vreau până ce mă voi schimba la ochi
am să te las un minut să respiri printre oameni ca mine

am să te posed prin altcineva
până vei urla la lună și de pe la etajul blocurilor se vor arunca în gol
pe capete bastarzii bitangii
am să mă apuc de yoga imitând o maimuță ce recită plină de evlavie stanțele mele
am să mă plimb cu zgarda și lesa de gât pe străzi până ce toată mahmureala singurătății
din mine se va amesteca în confuzia generală și atunci toți trecătorii
se vor opri (urinatul sangelui e iarasi teribilist, asa mi pare, in context)
am să fumez negreșit și n-am să fug la americani
am să mă tatuez pe fiecare ureche cu câte o limbă de șarpe
am să te admir sau am să te ignor (pciioarul si de lemn, si de egalitate, eu inteleg jocul, insa iarasi, pare cautat si cred ca si este, de aici fortarea)
legat de-un verb erect o să-mi dau foc printre harpe
n-ai să mă pierzi (am eliminat caci ai urmator imediat dupa, efectul e de balba)

am să fiu fiul celui ce nu are fiu ca fiul său să aibă fiu
am să fiu cum vreau și n-ai ce-mi face mănâncă așadar portocala
și umblă alandala culcă-te la loc în iesle în pace (de la ana la racarfă, iarăși forțare căutare, gaselniță care ia din credibilitatea mesajului)

din locul meu poți privi fără puncte la capăt
în mine zac atât de multe trupuri îngropate încât te rog să ai grijă (mi am eliminat masura, caci imi pare un final mai deschis asa, deci mai puternic, inclusiv prin simplitate)

nu stiu daca se va ntelege ceva si daca ti vor parea sustinute motivele pe care le am dat, dar stiu ca macar te vei gandi, tu cu tine, ce anume vrei sa l faci pe acest text sa spuna si ce urma anume vrei sa lase, daca pe cea a unei sume de exprimari ce se vor ironice sau daca pe cea a unei declaratii de dragoste cum cred ca este.

cat despre raportarea la titlu, daca ideea era de delir, de "Minte sanatoasa", atunci cred ca miza era pe mai muta forta cap coada, inclusiv pe crearea unei atmosfere de absurd (pe care expresiile considerate de mine fortate nu o dau, cel putin nu n opinia mea)

nu am comparat pe x cu y si deci nici pe dvs. cu mine. nu de asta este vorba.

cum nici jocul nu scuza texte proaste.

cat despre a ne bucura de valorosi, sunt de acord. numai ca iarasi, nu are legatura cu discutia pe textul dvs.

sa fiu si mai directa: este vorba despre spirit autocritic.

spiritul dvs. autocritic cum de nu v a impiedicat sa postati textul de mai sus? in acel timp ati fi putut reciti un poem de Ion Muresan, de pilda, apropo de a ne bucura de valoare.

si nu, nu va cunosc scrisul, va citeam unele texte si de cele mai multe ori am avut aceeasi reactie precum in cazul acestui text.

si de asta data v am lasat parerea mea in ideea ca, daca dvs considerati sa o luati in calcul, va poate ajuta sa luati in calcul necesitatea dezvoltarii unui spirit autocritic care sa va impiedice sa scrieti prost, cel putin sa nu mai faceti aceleasi gafe din textul de mai sus si n alte texte. caci nu garantez ca spritul autocritic e de ajuns si ca sa scrieti bine.

toate cele bune!

cand va referiti la nonsensul propriului dvs. cuvant incudeti si titlul acestui text?

sa nu fie, va rog, cu suparare, dar exista si alte specii care scriu, in afara de om?

sau sa fie vorba despre faptul ca pana la urma e omenesc ca ntr un text sa abunde clisee, respectiv expresii seci, precum cuvinte ramase, buze flamande, dansul privirilor?

sa mai fie vorba si despre cuvant, necuvant, poem, scris, ccuvinte, arte, iarasi poem, deci despre o repetitivitate agasanta a unor lexeme din acelasi camp semantic?

da, e omenesc sa se ntample asta, e omenesc pana si sa fie trecut un asemenea text la sectiunea poezie, insa, daca admitem ca e poezie, trebuie, cred, sa admitem si ca e prost scrisa. foarte prost. macar pentru argumentele de mai sus.

inca o data, sper sa nu fie cu suparare. dar pe acest site inca mai credem cate unii - putini, foarte putini, in opinia mea - ca nu cantitatea e cheia, ci incercarea de a umbla la calitate.

multumesc frumos pentru reactie! si eu care m am temut pentru o clipa sa nu para prea sadica acea parte calificata drept joc...

stiu, e o cacofonie, insa e admisa, cred, avand in vedere ca asa e expresia, a face curat. de altfel, si la sfarsit, acel sa faca curat... n am ce i face. in caz ca asta era motivul usor de inteles.

sa faci curat repede pune accent pe repede, la citire, deocamdata imi suna in regula asa. o sa vad dupa n recitiri, cand vor fi.

multumesc pentru lectura si cuvinte!

pentru dvs. poate fi si asa cum ati zis prin acele adjective. desi repetitia nu e en rond, in caz ca nu ati remarcat niste inversiuni, niste planuri care in fine :)

insa despre ingeri eu rar, f rar mentionez. aici chiar ca v ati inselat cu acel iar.

multumesc frumos pentru atentie si generozitate!

mi a placut chilia, nu coliba lui Tom, tocami asta spuneam.

plus ca acea chilie are o muzica aparte in contextului jocului chilie cochilie, p ecare Tom si coliba lui le strica.

in ce priuveste insertile care tin de stilul dvs. despre care spuneti ca e neagreat, poate nu e chiar asa sarit de pe fix sa va spun ca daca v ati gandi de ce nu s agreate, mai ales cand vi se spune de ce cum a fost cazul meu daca v ati gandi, spun poate ati realiza ca stilul dvs. presupune si alte lucruri, chiar valoroase care tin de amprenta personala. iar nevoia de a face o gluma, prin jocuri de cuvinte sau altfel, nu s ejustifica atat de des in texte, mai ales cand ele vorbesc foarte frumos despre lucruri.

nu ma pot abtine să nu remarc cum intr un text care curge frumos, simplu si care se refera la sensuri mai degarab intuite decat pretins intelese, cum se ntampla in alte texte ale autorului care texte, din cauza asta, au un aer scortos si emfatic,

cum intr un asemenea text, ce constituie, in opinia mea, o evolutie raportat la tendintele de explicitare si filozofare din alte texte de pe aceeasi pagina,

inca se pastreaza atat incercari fortate de umor si insertii de savantlac, gen mos spaimos plus paranteza care l urmeaza, cat si imagini ce se doresc cu impact - si ar avea impact, daca nu ar fi bagate acolo cuvinte mari care anuleaza forta imaginii - ma refer aici la crusta moale a singurătății
în gamela plină de sentimentele noastre.

si ce cauta, ma intreb, unchiul Tom? de ce e nevoie de referirea la coliba lui, intr o incercare de intertextualitate, cand chilia cu care ncepe poemul e atat, dar atat de simpla, personala si frumoasa (motiv pentru care mie uneia imi transmite cu mult mai mult decat orice referire la colibe prezente in cultura literara)?

finalul strica tot, prin faptul ca fpoloseste tale quale un sablon fara sa l valorifice. si descrierea personajului nu e chiar rea, dincolo de erori gen piraia (prezenta si n titlu) sau de trenurat, eroare de tastare, precum si dincolo de anumite poticniri care tin tot de zona cliseului, gen moarte pusa n context cu lutul. ce spun e ca ea ar putea duce undeva poate chiar catre misterul acelui plans, dar in niciun caz la nimeni nu are dreptul sa intrebe de ce, patetizat excesiv prin punctele de suspensie.

ca e maine pericolul sau pest o luna sau peste doua e la fel de periculos, din punctulmeu de vedere,referitor la evacuare

petitia poate fi semnata nu doar de utiizatorii unui site ca acesta

si apoi si f important: o petitie e presiune de jos in sus, tocmai, e o vizibilitate in plus

si multe au dat roade

deja fatul ca vorbim aici cativa oameni e ceva

desi ar fi ceva ca acest text sa fie recomandat, cum ar fi trebuit de la inceput, pentru ca are relevanta suficienta pentru un site ce se vrea de cultura

si apoi pus si pe fb (eu am pus, au reactionat f putini, dar asta nu nseamna sa nu fie pus de cat mai multi)

si, serios, o petitie ca acest domn sa aiba parte de un spatiu safe si de atentia cuvenita!

eu cred, eu trebuie sa cred, asa cum cred in semnalari precum aceasta

eu cred ca daca afla cat mai multi, e posibil ceva sa se faca sau macar sa se incerce

masina nu e imbatabila. daca as crede asta as putea foarte bine sa ncetez sa traiesc, nu?

si cred ca si altii cred asa, din moment ce nu tac. iar textul acesta nu tace.

inteleg, de ast spunem sa fie sustinut de comunittea locala...

se poate face o petitie, cred.

semnez, chiar dca nu s ieseanca, importnt e s semneye ieseni ct mai multi

deci, incercam?

o voi spune folsind clisee, cred: ce am citit aici e un demers remarcabil dspre un demers remarcabil. si cred ca trebuie facut vizibil, mai vizibil decat prin steluta deja oferita.

sa spun si altfel: pe mine m a emotionat, pentru ca este vorba aici despre acel tip de respect si acel tip de dragoste fara de care totul ar trebui luat de la capat in fiecare zi. si ce greu, daca nu imposibil, ar fi atunci sa mai ajungem undeva!

sper din tot sufletul ca tot ceea ce a realizat acest om sa poata gasi un sprijin puternic din partea comunitatii locale si nu numai, pentru a nu se alege praful de atatea si atatea care, tinand de un trecut frumos si de o atitudine de pretuire a acestuia, ne pot inca invata multe, fie doar si faptul, esential, ca nu am rasarit din nimic si ca singuri nu prea putem mare lucru.

iar daca in subsolul acestui text se pare, iata, ca putem dialoga fara glisari, atunci imi permit sa adaug ca o poezie, ca sa fie buna, nu trebuie sa fie neaparat lunga sau ticsita de trairi care sa reproduca, mai mult sau mai putin sublimat, trairi traite in trecutul recent sau in prezentul momentului in care poezia e scrisa.

astfel, desi sunt de acord ca nu e chiar in regula ca cineva sa si provoace trairi numai de dragul de a scrie, in ce priveste textul de mai sus, nu vad de ce nu l ai lasa in forma mentionata in raspunsul de mai sus. simplul fapt ca nu ar arata asa cum arata de obieci textele tale nu cred ca e de ajuns sa anuleze ceea ce, iata, tu insuti vezi ca fiind de fapt adevaratul text, eliberat de recuzita.

ceea ce ai pastrat e un text bun, tocmai pentru ca e curatit de explicitari si devieri, pe care, scuze ca ma repet, le ai numit recuzita. nu stiu insa cat i se potriveste titlul.