sindromul stockholm

fiindca vreau sa evit polemici cu autorul (si cand spun asta nu fac procese de intentie, ci ma raportez la lucruri intamplate in trecut sub texte ale sale si care lucruri implicau si pareri ale mele), nu o sa ma refer la acele aspecte care, in opinia mea, ar merita revazute, in textul de fata, ci ma voi rezuma la a spune ca ultimele trei versuri mi-au placut mult.

asta pentru ca sunt limpezi si incarcate de sens si formulate sprinten (ceea ce le confera un plus de luciditate, ferindu-le, in cum vad eu lucrurile, de riscul de a fi receptate ca retorice sau emfatice), precum si, daca e sa ma raportez la conexiunile pe care mi le prilejuieste, pentru ca mi au amintit de o replica dintr un text de Camus in care un personaj ii spune altui personaj ca a iubi este contrariul lui a trai. iar replica aia pe mine m a inghetat, poate si gratie felului in care am auzit o rostita pe o scena de teatru (deh, am putine chestii la care ma raportez in perioada asta, dar sunt fixe si mi sunt dragi).

Stiu ca sunt multe de revazut in textul de fata. Dar textul de fata e doar o recuzita pentru acele trei versuri pe care le-ai remarcat. Multumesc.

uite, nu ma abtin, mizand pe buna credinta nu doar a amea, ci si a celuilalt, in cazul acesta tu, precum si pe tonul pasnic folosit de ambele parti

si intreb, sperand ca te ai intrebat si tu acelasi lucru:

nu ti pare cam multa recuzita, care risca astfel sa sufoce miezul?

Daca ar fi dupa mine cam atit ar ramine din text

uneori pun capul în pernă
deși recunosc nu merit asta

nu știu cine pe cine ține ostatec
ori mă apăr eu de lumină
ori lumina a înțeles că exist

și pentru că suntem la capitolul capitulare
să iubești nu înseamnă să crezi
să trăiești nu înseamnă că ești viu

e rândul tău acum

Din pacate sau din fericire(pentru mine) scriu din ce in ce mai rar si din ce in ce mai prost. Pentru ca momentan nu am nimic intens de trait. Nu-mi provoc stari(cum se obisnuieste mai nou) nu fortez. Toate au un timp al lor. Nu ma refer la tine. Chiar daca au fost polemici intre noi au fost pe text. Stiu ca ai inteles asta.

iar daca in subsolul acestui text se pare, iata, ca putem dialoga fara glisari, atunci imi permit sa adaug ca o poezie, ca sa fie buna, nu trebuie sa fie neaparat lunga sau ticsita de trairi care sa reproduca, mai mult sau mai putin sublimat, trairi traite in trecutul recent sau in prezentul momentului in care poezia e scrisa.

astfel, desi sunt de acord ca nu e chiar in regula ca cineva sa si provoace trairi numai de dragul de a scrie, in ce priveste textul de mai sus, nu vad de ce nu l ai lasa in forma mentionata in raspunsul de mai sus. simplul fapt ca nu ar arata asa cum arata de obieci textele tale nu cred ca e de ajuns sa anuleze ceea ce, iata, tu insuti vezi ca fiind de fapt adevaratul text, eliberat de recuzita.

ceea ce ai pastrat e un text bun, tocmai pentru ca e curatit de explicitari si devieri, pe care, scuze ca ma repet, le ai numit recuzita. nu stiu insa cat i se potriveste titlul.

Am editat de vreo trei ori acest text, in varianta in care e prezent pe site. Am incercat sa fie doar ce am scris in comuri. Am sters mai multe pasaje numai ca imi apare in aceeasi forma in care am postat acest text la inceput.