scrisoare deschisă

în primul rînd sper să ai discernămînt să înțelegi acest demers. nu te judec nu te condamn nu-ți plîng de milă. nu-mi plîng de milă. nici măcar nu știu cîți ani ai. maică-mea încă mai crede în tine. probabil ca să nu creadă că a dat-o în bară. din punctul meu de vedere ar fi fost mai bine să mori. de fapt tu ai murit mai demult. dar ar fi fost mai bine să mori cu alte în regulă. așa cum a trebuit să-mi ascund rușinea față de prieteni și cunoscuți. le spuneam tuturor că te-a călcat o mașină. alteori că erai securist și că după revoluție unul pe care l-ai turnat ți-a băgat cuțitul în gît. ai cumva idee în cîte moduri ai murit? norocul tău că am o imaginație bogată. tăticule hai la furat pepeni. tăticule sînt primul la crescut viermi de mătase. nu e o dramă. nici măcar nu merită discutat. acum te țin minte doar ca vali. după 15 ani ai căpătat un chip. de străin. nici măcar sîngele meu nu te mai recunoaște. și vorba aia: sînge din sînge apă nu se face. dacă te-ar interesa cum o mai duc ți-aș spune că dacă nu mă trezesc eu atunci pula soare pentru restul lumii. atît mai țin minte de la tine. poate că de aia în londra cînd iese un soare frate-miu meșterește choppere în garaj. sau poate că maică-mea înghite praful de cretă ca pe o hostie. întru mîntuirea noastră. nu știu ce să-ți spun. nu știu nu cred că vrei să-ți vorbesc despre cum o duc. talentul ăsta l-am moștenit de la tine. ți-ar vorbi tot asfaltul. și gările. și pasagerii blue air cărora le spuneam că nimeni nu trăiește veșnic. mă pricep să încurajez oameni nu? să-ți spun cîteva chestii de principiu. nu bandajez rănile animalelor fără stăpîn. nu dau bani pe medicamente. nu merg la spovadă. prefer să mor subit și să mă judece dumnezeu dacă am fost un om bun decît să devin un om bun subit în fața morții spunînd doamne iartă-mă.