Nelia Viuleț

Poate în culoare aș ști mai bine să ți-l arat...poate ți-ar fi mai ușor să-l vezi...să înțelegi și să crezi că exist...și că exiști. Am folosit cuvinte...nu le-ai înțeles sau poate își pierduse ele

Eu cred. Știu că există undeva un om care îmi este atât de drag și pe care îl chem cu sufletul ars de dor, chiar dacă nu l-am văzut niciodată. O ființă fantastică, cu chip de om, din rouă și foc,

Pașii mei merg spre lumi neștiute, nimeni nu-i vede, nimeni nu-i simte, și mă afund mereu de-a lungul clipelor ce trec pe lângă mine. Voi lăsa doar timpului aceste momente de uitare ca să pot trece

Cum să trăiești frumos fără iubire, să umbli ori să zbori, să cuprinzi neliniștea din diminețile târzii și pacea din amurg cu o privire, să înoți printre flori, să te bucuri de tot ce este frumos?

E atât de toamnă, că m-am zgribulit toată acolo în colțul cel mai călduros al sufletului unde am întotdeauna o sută de grame de soare, două kg de speranță, o tonă de bucurie și un butoi de vise

Tăcerea cuprinde totul în jur...și noaptea. În fața mea, tu, îngere, mă privești cu ochii tăi arzând, plini de reproș, plini de întrebări, plini de regrete. Drumurile s-au închis, cărările s-au

Sunt momente în viața noastră când avem nevoie unul de altul...și le risipim invocând mii de scuze...și alergăm în neant sau în întuneric, răscolind ce de fapt e atât de bine știut. Lumina noastră

M-am întrebat adesea ce anume îi unește pe oameni. Același mediu social, aceleași firi, aceleași pasiuni, idei, speranțe, vise, aceleași crezuri, faptul că ne aflăm uneori de aceeași parte a

Am pornit pe o cale a inimii ca să caut iubire. Nici un obstacol nici un răspuns nu mi-au întâlnit pașii. Doar un ecou undeva în abis m-a făcut să mă opresc pentru o clipă. Un ecou fraged, liniștitor

Te chem să-ți spun o vorbă, să-ți mângâi chipul cu privirea, iar în ochii tăi limpezi să încerc să descopăr lumea din interiorul tău. Te chem să-ți simt bătăile inimii și aș vrea ca adierea

Mi-e frig…E noapte…Mă bag în pat și simt ușor, ușor, cum mi se încălzesc tălpile și cum căldura îmi pătrunde în trup, asemenea apei ce înaintează și sapă în malul nisipos. E întuneric…un întuneric

Viața mea ... picturi fără nume Viața mea ... picturi fără culoare. Le-am adunat din vis de noapte Le-am desenat cu mâini tremurânde. Picturi fără chip, picturi nedeslușite Un dor neatins din

Noiembrie, același drum de ieri, același drum, când, urcând, aveam impresia că voi fi primul om ce voi atinge cu mâna soarele. Era atâta lumină, atâta căldură, era atât de frumos! Nimic nu-i veșnic,

Freamătă marea în albastrul de sus și jos, întind mâna...mângâi cerul...sorb din vraja mării câte un pic de neant...merg...zbor pe aripile unui pescăruș ce n-are somn...are aripile atât de albe încât

Printre valuri plutitoare căutăm cărări de zâmbet...și printre inimi care știu să iubească căutăm puteri ale sufletului, neștiind că fericirea stă ascunsă în adâncuri care se doresc simțite prin

La margine de timp cântă cuvintele adunate în chip de suflet. În zborul lor, au adunat din drumul vieții, iubirile ce ard în sufletul gol. Le aud cum se-mping să aducă în dar cântecul ce flutură pe

ZÂMBESC UNEI RAZE DE SOARE Prin storurile trase, o rază ghidușă se strecoară, mângâindu-mi genele, risipindu-mi visele. Mă prefac că dorm și o las să-mi picteze tot chipul cu lumină. Mai întâi îmi

A existat o noapte de vară, a existat un vis. Nu m-am trezit nu într-o dimineață, ci m-am trezit într-o seară. A existat o noapte și noaptea visele te-mbrățișează și noaptea visele sunt singurele

E noapte, toamna mi-a bătut în geam, privesc pe fereastră frunzele ce cad, încet mă așez pe un fotoliu...în față am o ceașcă de cafea, din abur se ridică...parcă...armoniile lui Bach...și gândul și

Pe tine dragoste aș vrea să te cunosc...și de mâine să mă vizitezi mai mult de o oră, să devenim prietene și să te muți în casa mea...Am hotărât s-o găsesc cu orice preț, dacă ea nu există am s-o

Am scris în fața mea, pe perete: ,,mâine la ora unu, îmi voi auzi vocea’’...nu pentru că aș uita, nu! Trebuie să învăț să mă obișnuiesc cu bucuria unei clipe, trebuie să știu că în fiecare zi există

Azi te-am cunoscut pe tine, azi te-am întâlnit și...mi-am dat seama că de fapt te știam din totdeauna, era o amintire vagă, ca dintr-o fotografie alb-negru ștearsă de timp. A trebuit să mă încumet să

Acele ceasornicului se învârt...stingând timpul puțin câte puțin. Doar singurătatea care mă apasă se mișcă atât de încet. Încerc să mă distanțez tot mai mult de trecutul zbuciumat, privesc doar

Știi cum arată inima? Arată ca un soare, Ca o flacără,un fulger, Arată ca un înger, Ca o splendidă visare! Știi cum arată inima? Arată ca o dragoste nesfârșită, Ca o mireasă, ca o iubită. Ca