Negru Vladimir

Frumos Virgile... tare frumos...
As fi scris in loc de \"înșelînd moartea\"... adulmecand moartea... parca inselatul asta se pliaza pe tiparele noastre si da o nota de derizoriu.

Multumesc... trecerea ta pe aici ma bucura... cat despre fericre sunt convins ca desi niciodata nu stii sigur ca o ai e chiar si mai greu sa o tranmiti... cat espre simplitate... spre asta tind.

Multumesc Stefan... eu te cred pe cuvant... important este ca ne regasim unii in gandurile celorlalti.

Multumesc Florine... e bine sa stii ca te intelege cineva. Si nu mai invoca profetii caci la randul lor dreseaza serpii :))

Interesanta primavara asta a ta Roxana... versul tau are o curgere aproape nefireasca... simplu si expresiv in zodia jocului.

Am regasit aici multe idei de bun simt lasate insa sa pluteasca pe aripile non-logice ale simtirii... in fiecare dintre noi se afla un sadic care isi cauta masochistul perfect... uneori aceste porniri se regasesc ca un neverosimil intreg in noi...
Redonna esenta iubirii e daruirea si apropierea neconditionata intr-un areal al libertatii... restul e doar atasament... tu ne vorbesti foarte frumos aici dar ar trebui sa ne intrebam cu totii cat e pasiune si cat e iubire in ceea ce obiectivam...

Un canibalism care desi s-a vrut probabil intelegere bruta a nevoii de a te pierde in celalalt capata valentele unui \"ospat\" ritualic, o cina crespusculara cu instinctele, servite cu toate adevarurile pe masa in asteptarea debarasatorului universal. Desi sunt si fragmente mai putin reusite care creaza hiatusuri in intelegerea poemului evidentiez atmosfera de o expresivitate aparte si alb-negrul perceptiei.

Dorinte fugarite de un vanator absurd abia nascut din spuza conventiilor... o tolba de sageti neutre participand la nunta colectiva a razelor de soare cu pamantul muscat de viermii timpului decaderii umane... nu stiu daca pana la urma suntem ceea ce tinem minte despre noi ca suntem dar recursul la memorie si la uitare da expresivitate poemului.

Multa lumina si iubire pentru tine Mihaela... esti speciala.

Radmila: adevarul e unul dintre cele mai controversate concepte... nimeni nu i-a dat inca o \"definitie\" adevarata :)... multumesc si te mai astept.
Alina: Tu cauti ironia... dar unele perceptii sunt atat de brute incat se sustrag oricarui limbaj secund.
Razvan:ai surprins foarte bine doua trasaturi pe care le-am vrut ilustrate aici... tentatia haosului si ideea singuratatii absolute, singuratatea singuraticului...
Camelia:ne racordam la realitate folosind instrumente diferite dar e normal ca perceptiile noastre sa poata fi condensate intr-un limbaj comun.
Va multumesc tuturor pentru trecere.

Virgil... ai dreptate nu erau coerente ca si forma cu restul textului... am facut niste schimbari nu stiu cat de fericite :)... intr-adevar era ceva obida in ele.
Radmila... de la o vreme pe cat sunt de fericit pe atata de mult ma bantuie ganduri de genul celor regasite aici... ma bucur ca ai rezonat cu ce am scris desi regret ca e vorba de durere.

Stalkerule :)... permanent caram cu noi un gol cautand cu ce sa il umplem... iar cand dorinta de satietate ne devine esenta renuntam la tot... caraghios nu? dar atat de uman... sa iti fie calatoria frumoasa prietene.

Dupa cum intrebam... de unde ai gasit atata intuneric cu tot sangele afara ca sa evidentiezi puiul acela de stea... cred ca pana la urma ai inchis ochii si te-ai trezit cu ditamai cerul in fata.
Puiul de stea... foarte potrivit spus.

vreme e sa imbratisezi si vreme sa fugi de imbratisare...

Paradoxal sau poate nu atunci cand unui om ii e frica de intuneric are pornirea sa inchida ochii... serpii, chiar si negati, deci in mod secund ganditi desigur :), sunt expresia htonianului, a tenebrelor, a acelor spatii in care simtim fiorii reci ai spatiului opus acelui \"acasa\", care ni se curbeaza strans in jurul sufletului...
\"aproape eretice șoapte necunoscute \"... e foarte frumoasa expresia ... face parte din esteticul ei chiar lipsa logicii care astfel o face mai accesibila simturilor decat gandirii si ne deraiaza perceptia pe drumul inconstientului si al rezonantelor.
In rest... despre serpi numai de bine... ei sunt si expresia intelepciunii.

Bine ai venit Roxana... am citit toate cele trei poezii postate de tine... aici remarc ultima strofa care mi-a placut mai mult decat celelalte versuri... sa ne auzim cu bine la alte postari.

Adriana... au ajuns gnomii aia pana la urma si la mine... comandasem silfide dar am primit gnomi...spre marea bucurie a salamandrelor... in textul ulterior postat vei gasi gnomii de care vorbesc :))
Multumesc pentru aplecarea pe textul meu.

Un text frumos imbibat cu tragic, tras in segmente de lumina pura si luciditate... o poezie reusita.

Tin in mana o portocala si deodata vad ca Andrea are dreptate... nu mai am mana stanga, e dusa de mult la un mecanic ce lucreaza la ...negru in antecamera morti (apropos nu e albastra... albastre ne sunt drumurile pe care
ne petrecem prietenii si ideile pe care le aruncam in șanț ca pe niste mâți abia fatati).
In drumul spre mana care ma astepta picior peste picior asezata pe un fotoliu din piele de camila second hand reusesc sa evit cu o manevra demna de \"Schumaher\" caninii indragostiti, iesind din gingiile desfacute ca un lotus ai
doctorului acela atat de altruist... nu, nu-mi voi face niciodata analize... e prea mult alb in saloanele in care ne asteptam randul sa predam pisatul tinut in eprubeta, trist ca un copil orfan de ambii rinichi.
Zici ca mana cea buna joaca poker cu porumbeii, mizand pe diamante in cazinoul numit alteritate... hai ca m-am jucat putin dar ceea ce este demn de remarcat e faptul ca am avut de la ce sa ma iau... frumoasa foc poezia asta... care zici altfel ma iau cu tine de gat:))

Lucian: va veni si vremea in care cuvintele se vor rosti in van... cred insa ca lumina inca se vede, desigur pentru cine o vede.
Radmila: orice cutremurare isi are radacini mult mai profunde decat ne-ar place noua sa credem... vorba cuiva care spunea ca daca o singura floare nu are apa intreaga existenta este insetata.
Dana:Stiu ca ai inteles poemul, desi nu suntem de acord in toate privintele. Apreciez fotografia superba, cuvantul tau si vorbele bune.
Silvia: ma onoreaza trecerea ta printre aceste ganduri ale mele... multumesc pentru apreciere si pentru trairea impreuna a versurilor.
Andrea: pentru un moment o pasare blestemata si-a odihnit aripa pe trupul meu... de aici aceasta viziune... multumesc ca ai evidentiat chiar inima poeziei.
Multumesc tuturor pentru trecere si gandul luminat.