Negru Vladimir

dinspre noapte intoarse
vise in care zbori
ridicare dintre pene

Ela... adanca interpretarea ta... se pare ca oricat as vrea sa fug de simboluri tot in locuri de trecere sunt cautat si gasit. Foarte adevarat ce ai spus insa in aceasta poezie vorbesc de mine... tocmai mi-am recapatat lumea inapoi :)
Liviu... multumesc de apreciere... ai dreptate cu forma... am preferat sa las astfel pentru a da impresia de nefinisat.

fatalism

Foarte interesanta constructie a unor spatii, aparent doar fara usi prin care sa comunice... neobisnuite planuri care se suprapun intr-o ordine a \"intamplarilor\" care nu e musai cea a strofelor... e si un soi de falalism aici dar remarc dimensiunea tragica... greu de scris in acest registru fara sa cazi in patetic... tu ai reusit Liviu. Felicitari.

Florin... modificam planurile mereu... pana uitam de unde privim si daca mai avem ceva sub noi :)
Lia... eroare?... logica? Bucuros de revedere.
Silvia... daca te doare in \"paispe\" atunci desigur ca si adevarul poate fi pisat... ca era sa zic chisat :) Povestile si inchipuirile sunt diferite pentru ca unele sunt consemnate si altele doar imaginate.
Dana... ti-a placut tie poezia aceasta... dar cel mai mult conteaza ca ai priceput ce vroiam sa spun... atat versul-miez cat si blestemul acela ascuns bine intre cei 7 ani de ghinion :)
Multumiri...

Radmila... bucuros de semnul lasat de tine... \"adica\" ai inteles ce am vrut sa zic... multumesc.

Hahaha... cum zici tu Virgile... \"contemplativ visătoare\"... adica nu ajungea unul dintre concepte ca ai simtit nevoia sa intaresti putin \"slabiciunea\" romanului pentru coana lene... de fapt aici sta ascunsa o mare taina... suntem un popor mai putin actional si mai degraba contemplativ (in sensul spiritual), basca si sensibil pe deasupra... ne pierdem repede cu firea si cadem prea des in toropeala (din cauza climei desigur):)
Uite ca ma enerveaza \"și trupeșe
și nu aveau stare\"... scoate un \"si\"; \"cu cai\".
Avem topoare, nu mai avem paduri, cerul e albastru, cineva a inventat norii, Virgil ne-a facut popor migrator cu dramul de cultura ce incape intr-o caruta, uitand ca la noi numai raurile curg in rest totul se conserva ca intr-un imens muzeu.
Mare pisicher imi esti cu femeile alea ce nu aveau stare... de ce sa dam vina pe ele? Nu stii tu ca erau trimise de preoti sa vlaguiasca dusmanul si sa blesteme ostasii cu atata patima si dor incat sabia le atarna ca un animal inert iar bratul \"angajat\" in mangaiere nu mai putea face fata unei lupte. Le datoram multe, zau.
Sistemul tau nervos Virgile mi se pare in plus... desi chiar si eu am simtit un soi de incordare cand vorbesti de cele femei \"trupeșe\". Bravo pentru ironie.

Marlena a ucide un om e deja o crima prea mare fie ca e evreu ori ba... intr-adevar nimeni nu poate contesta fapte certe ce vizeaza anihilarea in masa... ce nu inteleg eu ... de unde aceasta nevoie nefireasca de a ne arata mereu mortii?... noi ii ingropam, ne rugam pentru sufletele lor si pentru cele ale ucigasilor apoi ii lasam sa se odihneasca.

Leandra... a zis cineva ca e complicat?... da, e vorba si de Carlos Castaneda... printre altele :)
Dana... frumos ai gasit sensuri dincolo de aparente... masa aceasta e una patrata, e un altar pana la urma, un loc in care hierofantul dupe ce trece prin starea de pierdere a identitatii si isi invinge propriul despot re-aseaza fiinta in mijlocul lumii, intre punctele cardinale relevand cele 4 regiuni subtile.
Va multumesc pentru comentariile voastre.

Alina :) Nici mie nu imi place sa mananc fara sare dar cateodata prinde bine... sangele circula cu personalul si viata se vede altfel :) Merci de prezenta.

\"asculta-m-ar cu inima să m-asculte\"... e multa viata ascunsa aici... poate ca nu conteaza \"vehicolul\" cu care circuli, el e doar partea volitiva si depozitarul energiilor tale... forma inchipuita reprezinta doar natura fortei de care dispun cei ce il \"calaresc\"... tentatia zborului... dar nici unul dintre noi nu vrem sa falfaim aiurea din aripi fara pereche... ar fi doar un gest de instrainare... insa Florine poate prea adesea cei de langa noi nu isi mai amintesc cum e sa te inalti iar nu sta in puterea noastra sa ii ducem in brate spre taramuri de care se tem.
remarc poezia pentru atmosfera si dinamica gandului.

Lucian... ai sesizat bine existenta unor particularitati ale tehnicii samanice insa de data aceasta nu e vorba de tamburina ci de clopot ceea ce aseaza sufletul in alt context... re-nastere, inviere etc
Ela... intr-adevar ai empatizat bine cu starea poemului si sensibilitatea ti-a deschis porti spre intelegere. Uneori copilul ca si paradigma a nevinovatiei/puritatii este chiar izvorul din care ne adapam la fel de inconstienti precum am gustat roadele cele amare... de obicei copiii iarta.
Va multumesc la amandoi.

Ultima strofa frumoasa... placuta citire... poate insa ai fost prea vorbaret... strofa finala e o poezie in sine.

O alcatuire poetica supla ce se risipeste elegant in sonuri si nuante pentru ca apoi sa creeze perspectiva circulara a unui drum de suflet... poem de citit nu numai cu ochii mintii... ma bucur nespus ca ai valorizat si frumusetea aparte a limbii franceze... ma cam saturasem de englezisme bete (biete).

frunza verde de-asa gand
agonia-i un ciudat tablou
cu stele, poeti cugetand
si de Pasti vopsit un ou

Florine suntem amandoi anacronici si lipsiti de profunzime ideatica daca ne place asa ceva... eu sa scriu iar tu sa citesti... ca doar asta a spus un mare \"cri(p)tic\" mai sus.
Lasand gluma la o parte iti multumesc pentru simtirea limpede si gandul neintinat de patimi obscure.

Maria... multumesc. Nu e putin lucru sa stii cand sa cauti sensul si dincolo de mintea cea putreda.
Vasile... daca zici tu... am incredere ca judecata iti e inca limpede sau poate o fi atinsa de un binecunoscut virus :)... si nu e vorba de cel cu manelele.
Sincer nu am tragere de inima sa iti raspund la comentariul tendentios... de fapt ai prea putina dreptate si e atat de lesne sa combat argumentele tale puerile dar ce mai conteaza ca inca unul si-a pus ochelari de cal si priveste versurile prin ei... atentie la influente prietene.
Si Paste fericit :)

Pavel... multumesc... nu stelutele au importanta ci faptul ca oamenii ma citesc si gasesc uneori timp sa imi lase cate un mesaj.

\"despletită fugară\"... atat de frumos si simplu sugerezi conditia calatorului, cautarea de sine prin difuzia sufletului in natura, brate deschise ce frang taina intotdeauna cu partea nerevelata spre luna... despletirea ca univers dual... ca acceptare si imbratisare a lumii, ca loc potrivit al fiintarii/intimitatii (cuibul - femeia se despleteste inainte de a se aseza in patul nuptial, gest eminamente magic de asezare a energiilor in forma lor fecunda... asteptarea fertilizarii si conexiunea cu principiul falic)... poate doar momentul iluminarii care ne prinde intotdeauna nepregatiti... superba imagine.

Un poem reusit despre \"chemarea\" omului alb ce isi face salasul in tainita de suflet si care rabufneste satul de atata falsitate... uneori ajungem la el prin sila si negarea propriei conditii... alteori nu ne mai \"incapem in piele\" fiind croiti parca in haine prea nepotrivite... vinovatia capata dimensiuni interioare, raportate la propria fiinta si nu este \"aruncata\" in afara intr-un gest atat de facil de blestem... soarta de asemenea nu mai poate fundamenta conceptual o viata marcata de inautentic... ce ne ramane decat intoarcerea spre simplu, spre senzatie, reconstituirea unui drum uitat, renuntarea la \"incaltari\" si \"spovedsnis merilor în floare\"... si apoi intr-adevar aceste \"răspunsuri fără întrebări\" ne duc intr-o lume a contemplarii, non-actionala... univers al tacerii in care nu inteligenta este \"matca\" ci intelepciunea de a asculta.
Poate ca strofa finala este prea explicita... eu as renunta la ea... ceea ce este sugerat acolo se regaseste din plin in restul poemei. Felicit autorul pentru aceasta realizare.