plouă de câteva zile și noi ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat

in alte vremuri livresti, in alte timpuri, se arunca cu piatra in oamenii pacatosi. aici doar ploua. reusesti un tablou bun, cu zvacnire mai personala in strofa a doua (unde te scuturi de clisee). strofa finala este reluarea povestii cu peretii, cu izolarea si toate cele, pe care vad ca le temperezi prin imaginatia personala care te salveaza la final ''aș spune o poveste despre o ... agrafa care a smuls un stalp''. buturuga prinsa in cabluri da bine intr-un timp in care ploua de milenii, probabil inundatiile mai iau un moment de respiro.
cu observatia peretilor, pe care i-as darama, ma retrag, dar las o stea. nu de alta dar stiu ca, licarirea ei, vazuta de sub apa, ii da un aer aparte