Poezie
cu primavara pe umeri
1 min lectură·
Mediu
azi cineva își întinde mâna de sus
și mă spală pe ochi
eu arcuiesc din ape-n lumină
și trec de pe o creangă pe alta
înțelegând dintr-o dată toate cântările
din mari depărtări auzind cum se desface sămânța
și cum secundele pocnesc în grădini
am prins gust de ogor și-mi uit tâmpla lipită de seve
pe coapse simt șerpuind rădăcini
spre seară am altfel de ochi
cosițe din ierburi și gene
unde ți-e trupul unde ti-e lutul femeie
n-ai crede ce sunt
cu lumina lipită de pântec
voi naște la iarnă-ntr-o noapte
să sting urletul haitei de câini.
023.079
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- nastia muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
nastia muresan. “cu primavara pe umeri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nastia-muresan/poezie/117786/cu-primavara-pe-umeriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMsi bucuroasa si emotionata sa vad aici un comentariu al tau...
da, imi amintesc starea in care s-a iscat aceasta poezie. si e adevarat, parca nu atingeam pamantul...
da, imi amintesc starea in care s-a iscat aceasta poezie. si e adevarat, parca nu atingeam pamantul...
0
și cum secundele pocnesc în grădini
pe coapse simt șerpuind rădăcini
spre seară am altfel de ochi
cosițe din ierburi și gene
unde ți-e trupul unde ti-e lutul femeie
n-ai crede ce sunt
cu lumina lipită de pântec
versurile astea mi-au placut mine... aici este misterul poeziei tale... in inefabil... in vis... in sensibilitatea cu care te dezvalui pe tine insati...