Nan Florian

Nu stiu exact ce anume ar trebui sa spun in legatura cu textul meu “rugina”. “Cum aș rezolva finalul din povestea cu \"țaranul rupt de lemne\"?” Daca nu ar fi vorba de tine as face pe nestiutorul si as ... Inainte de a pune in pagina textele mele le trec prin filtru, de un cinism infiorator al sotiei. Asa si acum. Sotia mea, cu siguranta normala, este singura din multimea de sotii normale care mancand ciocolata slabeste, deci i-am intins ciocolata (1.nu ii dai spre citire sotiei poezii pe stomacul gol, 2. stomacul de sotie este intodeauna gol, 3. daca este gol nu are chef de poezie si se inchide paranteza) si textul poeziei. In privinta asta nu avem nevoie de cuvinte, avem avantajul, imens, ca ne cunoastem, dar si dezavantajul, imens, ca ne cunoastem. A luat cicolata (in ordinea importantei desigur) a verificat data expirarii si a dat nemultumita din cap; a desfacut-o cu grija si a adulmecat continutul, a dat nemultumita din cap; a mkancat 2 patratele si a dat nemultumita din cap; te rog sa nu ma intrebi cand da sotia multumita din cap ca nu stiu, eu am vazut-o in starea asta o singura data la ofiterul starii civile, cand a zis da si a dat multumita din cap, dar e mult de atunci si cred ca a fost un moment de slabiciune (regretabil, mai ales pentru ... poezie). Am facut o incercare timida pe care o stiam a fi nefericita din start, dar am zis fie ce-o fi ... Tu ca o persoana sensibila care esti si care nu-i asa iubesti atat de mult ... am inceput sa ma balbai ... poezia. Mda, mai ales daca este scrisa pe o bacnota de 100$. M-a privit dintr-o parte, dar eu nu aveam atata hartie cat apetitul ei de poezie asa ca am tacut. A citit rapid “rugina” si a spus scurt e cah. Am crezut ca se refera la ciocolata, dar dintr-o indelungata experienta (de familie) stiu ca prima mea reactie este gresita. De ce? Se pisa este mizerabil! Deja clocoteam. Draga este vorba despre toamna, de minunatele ei culori, despre un taran simplu care in fata acestei minunatii simte nevoia sa se piseseze in rugina, sa se macine, rasneasca, zdrobeasca, sa se piarda in decor. Cum de te-ai gandit tocmai la ... Dar stiam ca zisa mea nu sta in picioare. Si de ce n-ai folosit se macina? Draga mea ... Auzi ai chef de explicatii? Ca am eu niste intrebari? Au legatura cu literatura? m-am interesat bland. Nu. Nu avea.
Carmen Mihaela Visalon! Adevarul. Mi s-a parut amuzant acel echivoc di versul cu pricina. M-am jucat. Asa cum am facut si acum. Nu te supara pe mine. Iar mai putin adevarul, acolo scrie totusi se pisa (cu s de la scuze). Daca era altfel il incadram altfel. Multumesc mult pentru comentariu. In textul acesta am sa modific versul in cauza. Revin la rugina. Chiar mi s-a parut hazliu. Poate reusesti sa privesti cu alti ochi rugina. Puritatea fierului. Se pare ca grasimea animalelor jertifite (cu care era uns stalpul) ar fi adevaratul raspuns. Sau poate combinatia.
Fara suparare de rugina si cu drag de tine.

Mihai Tita ai dreptate. Sunt deja baiat mare (dupa cum spuneam) asa ca am sa termin cu atitudinea infantila (blegoasa). Sfarsitul e slab asa e. E mai mult o justificare pe text decat poezie. Am sa-l modific. Multumesc de trecere si cuvinte de bine.

Narcisa Turony; Maria Balan:
Multumesc pentru cuvinte bune. Versul cu pricina se cere modificat. As vrea sa modific si \"miza\" care mi se pare a fi cam \"tehnic\". Sunt incantat ca ati filtrat cu sensibilitate cuvintele mele. Multumesc mult.

Felicitari Costin Tanasescu pentru aceasta realizare. Imi place cum te uiti dreapta sus spre femeia (din texte pare a fi deloc virtuala) punct final atat de firesc pe segmentul de dreapta inima-iubita - cum rezulta din foto. FELICITARI sincere. Un \"dependent\" consumator de texte purtand semnatura Costin Tanasescu

Ramona Iancu frumos \"cu aceeași jumătate de floare
rămasă între palme\" si \"cu cerul înjumătațit spre seară\" si \"se-ntregește jumătatea mea de floare într-o copilăroasă lalea blondă\" da un sens aparte (nevinovat) si inteles poeziei. Deosebite \"și-ntrebătoare scoici îmi ieșeau pe picioare\".

Carmen Mihaela Visalon este greu sa se supere cineva pe tine. Cu siguranta meriti mai mult decat niste chei intr-un nemenclator. Sugestia este binevenita, explicatia ta sta in picioare; totusi \"borsului\" justifica intr-o oarecare masura \"intorcerea in cani\". Cand am amintit de modificari ma gandeam la final - aveam o idee care parea mai buna. Acum nu mai sunt asa sigur. Multumesc pentru interes.

carmen mihaela visalon ce surpriza! Se pare ca am fost colegi de facultate. Eu am terminat \"cibernetica\", cea mai ratata facultate a ASE-ului. Nici dupa aceasta marturisire a ta nu te vad cu manecute invartind diverse documente si preocupata fiind de inmultirea talantului.
Daca pana acum a fost cum a fost, de aici in colo va fi, in ceea ce te priveste, vartejul mai plin de lumina si culoare - felicitari pentru nivelul de link - era pacat sa nu se intample asta. Tot imi vine sa scriu (cu toata duzina de degete - le-am pus si pe cele de rezerva) de 3 ori felicitari sau de 7x7 zanele cu tine sau al 5-lea anotimp intr-un an special Carmen sau sa plang in cerneala perfectiunea rotunda a cifrei 8 acest infinit mai mic ce a gasit verticala sau ... dar stiu ca nu as fi decat o copie intr-un sistem ce iti apartine. Multumesc de cuvinte placute, textul asta a fost jocul mea de o sambata. Stiu ca este perfectibil. Daca fac modificari (oricat de mici) te anunt. Am inteles ce ai vrut sa spui de coloana infinitului. Nu m-am gandit la asta, dar suna teribil de tentant.
Si totusi ... de trei ori multumesc!

Ramona ultima strofa este interesanta. Poezia place, dar parca este prea \"linistita\". Surprinzator primele texte au mai multa vlaga.

O poveste pentru copilul-adult. Spusa in soapta pe sub pleoape, cu iz de real, o alta realitate \"provizorie și perfectă ... aici ca și pe pământ mai întâi am tresărit la pașii tăi\". Un text Maria Balan.
Am citit \"epidemii de octombrie\" si am ramas cu impresia ca pregateste \"atmosfera\" pentru \"straina spunea ceva despre ...\", text (straina ...) pe care nu indraznesc sa-l comentez.

Carmen Mihaela multumesc pentru textul tau plin de sensibilitate si prietenie.

\"El avea o mască de cireșe
O purta în grădină
Agățată de zâne\"
o dovada ca nu ai mizat doar pe imagine. Am incercat sa cant dar m-am speriat singur.

Ma intreb, daca as fi obligat sa descriu aceasta poezie printr-un cuvant, ce cuvant as alege! “de-a lungul iguanelor” defineste (prin colorit, textura, dar si arhipelag, semiacvatic, etc – legatura apa-pamant) inca de la inceput, un spatiu poeziei. Cel ce pleaca in mare nuanteaza ideea de “iguana”, de legatura cu apa/ “linie de fosfor” (foc) “la capatul noptii” ca un altfel de orizont al asteptarilor, al rasaritului/ “un copil deșiră un zmeu de nisip” (vers memorabil) pulbere, elementul pamant, materie prima/ “el nu are ultimul cuvânt” la inceput a fost cuvantul/ Domnul Dumnezeu ... facerea/ ultimile 2 versuri trimitere evidenta la biblie.
Cum sa nu-mi placa:
“un copil deșiră un zmeu de nisip”
”linie de fosfor la capătul nopții”
“de-a lungul iguanelor pasul lasă urme de lavandă pe rouă”
Primele 4 versuri // urme la malul marii – nici lichid, nici solid / pleaca in mare – rasare din adancuri / linie de fosfor la capătul nopții – lumina, intuneric / un zmeu de nisip / o stare incerta, alunecoasa, inselatoare.
Ultimile 4 versuri // adevarul absolut, dogma? Certitudinea?
O poezie nada cat sa te ademeneasca pe nisipuri miscatoare.

Carmen Mihaela Visalon
nu am umblat la text. Din nerabdare am tastat CTRL V de mai multe ori si m-am trezit cu textul multiplicat motiv pentru care am sters ce era in plus. Eu urmaresc cu placere comentariile tale (nu mai spun de texte) si mi se par foarte inspirate (dupa cum ai vazut Maria Balan spune acelasi lucru). Multumesc pentru comentariu si pentru acest “bine ai revenit”. Din nefericire am venit ca sa am de unde pleca.
Ramona Iancu
asa il vad si eu pe tata, rotunjind cu rabdare literele si neaparat cu toc si penita. Imi pare bine ca simti acest text asa cum il simt si eu.
Maria Balan
ce ne ramane? un ceas de buzunar, o pereche de ochelari, cateva scrisori, fotografii, ... si acel ceva, pe care cu siguranta nu am reusit sa-l redau (doar schitat) in prezentul text. Am incercat cu tarie sa pastrez un ton neutru – vreau sa cred ca am reusit. Primele variante erau cam siropoase, de neinteles pentru cineva “cu parinti in afara sertarului cu poze”.

Hei! Buna Carmen! Regasesc, in textul tau, ceva din spontaneitatea si zambetul (putin acid) al poeziei ... Henric al VIII-lea. Imi place mult “mă-ntorc în mine ca un val trimis de verde în ocean”. De fapt suna grozav tot textul. Poate “apusa” ar trebui inlocuit cu ... sa zicem “moarta” sau “ofilita” sau ... desi nu cred a fi eu cel mai in masura sa-ti spun ce si cum. Ma intreb daca simbolistica (putin amestecata) este importanta. Am impresia ca nu (nu este deloc exclus ca la o alta citire sa vad altfel) – avand in vedere tonul lejer, jucaus, cu zambetul pe buze.
“zeiță pusă pe-adunat
din carne apusă de bărbat
un zeu”
ma face sa vad magia prin care zeitele de tot felul sunt in stare sa faca barbatul (masculul obisnuit) zeu, uneori pentru totdeauna.

Am facut greseala de a citi comentariile. Te rog nu-mi lua ochelarii de cal pentru simplu motiv al verdelui (verdele broscoiului bubos si plin de raie sarutat de printesa) intrezarit in text.

cu verdele smaraldului am sa ma-nec
s-am sa ma-ntorc tacut prin tine ca un val
sa beau din plinul cupei cu jaratec
pe Nilul alb cu stralucire de coral

zeitate macerata in femeie
licoarea astfel pregatita vreau s-o beu
si din barbat apus cu lepra-n carne
prin alba taina a privirii fa-ma zeu

Plec incantat din pagina ta, dar nu singur – am “furat” o idee veche de cand lumea si la fel de banala ca impletitul painii sau primii stropi ai vinului impletiti cu untdelemnul daruiti pamantului sau ...
Ma-ntorc in mine ca un val ...

PS nu am apucat sa raspund unui comentariu asa ca fac asta acum: multumesc!

Cum poti sa scrii asa? Cred ca ai un algoritm altfel nu se poate. Este pur si simplu imposibil. Eu scriu poezia intr-un mod foarte eficient si desigur artistic. Iau o carte de poezie si o deschid la intamplare, fara sa ma uit pun degetul in pagina si ... iau versul in cauza. Procedez la fel cu alta carte de poezie. Stiu de la inceput cate versuri trebuie sa aiba poezia mea. Cand mi-am facut norma ma opresc. Ajustez putin textul si iata poezia. Pun un pic de fior artistic si ...gata. De obicei este extraordinara. Se mai intampla uneori sa ma intoarca cineva din drum si sa sterg ce am realizat cu atat truda. ASta e! Asa e viata. Dura. Cred ca ti-a placut foarte mult poezia mea si ai vrut sa scapi de concurenta. Textul de fata e ravasitor. De o infioratoare banalitate innobilat de sufletul tau pus in text. Am citit si textele lui Eduard Tone - grozave. Totusi nu pricep. Voi nu va uitati la televizor. Pai nici o bataie, nici o scena mai ... picanta, nici o ...
Mi-au placut foarte mult.
Acum ce sa fac? Ar trebui sa ma duc sa sterg \"broasca\" si \"sacosa\" dar nu am sa fac asa ceva. Daca atat am reusit eu, asta e. Sa fiu sanatos! Tu atat de mult si eu atat de putin. Zau ca nu e dreptate pe lumea asta. Spui ca ai citit \"de dupa Nichita\". Imi pare rau ca nu mi-ai facut acolo un mic comentariu de genul (este evident ca nu puteai sa-mi spui ba omule vezi ca esti penibil -nici nu as fi acceptat ) \"frumoasa poezie, mi-au placut cuvintele si, sau, dar, inca, bine plasate in text, problema ar fi ca restul cuvintelor nu sunt prea potrivite, daca poti sa le schimbi ...\"
Ramane valabil comentariul meu anterior ameliorat cu comentariul tau: adio dar ... raman cu tine. Proza este deosebita, deosebita, deosebita in sensul cel mai bun al cuvantului. Mie imi place mai mult decat poezia. Am citit pe un site (nu mai stiu cum se numeste) un fragment din suki cel nazdravan si floarea cea inteleapta. Ma ademeneau cu descarcatul cartii in HDD-ul meu, dar nu era decat o pacaleala. Al tau talentat poet-cititor. Iarta-ma, am vrut sa spun CITITOR.

Buna Dana! Imi place teribil cum se umfla acel \"inseamna ca m-am tampit eu\" dupa care concluzia, seaca: e clar, m-am tâmpit eu. Apreciez tehnica! Inteleg jocul, inteleg ca e necesar, inteleg si textul ca pe un fel de ... experiment? Este amuzant. Dar imi este la fel de clar ca ceva nu imi place aici. Un ceva care ma racaie. Genul prin gaura cheii - poetizat? Citind poezia ma simt de parca as sta la geam as manca seminte si as comenta. Din nefericire cei ce fac asta nu constientizeaza starea de mahala. Pe cand eu, tu, noi, da! de aici disconfortul (poate). Citind poezia ma simt de parca as fi baut cafea cu sare. Starea de placere-neplacere, mirare. Sunt intr-o stare de confuzie. Da-mi voie sa incerc si eu o poezie la fel de ... interesanta.

Tarziu in noapte
Pe zapada imaculata din fata portii
Un necunoscut a urinat desenand o inima perfecta.
Perfecta.
Galben-aurie.
Si tu stii cat imi place mie culoarea asta!

Sa ma mir de simbol?
Sa ma supar de gest?

Ma rog! Ar fi trebuit sa fie o ruptura mai mare intre urinat si inima prin descrierea in culori luminoase a simbolului, frumusetea lui, comparatii inspirate, etc. Dar asa, in fuga … (poate) merge. Oricum, asa ma simt. Simt ciudatenia textului. Ma intreb: sa-mi placa, sa nu-mi placa? Parca nu merge, sau poate...
Si mai este un lucru, un blocaj pe care il percep, imi vine greu sa trec de la Dana suava, gingasa, inteleapta la Dana acida, intepatoare, satirica. Sigur ca este in discutie poezia (nu autorul), dar eu (subliniez eu) nu pot sa nu tin cont de autor. In cazul de fata. As fi tare mahnit daca te-a suparat fie si o virgula din textul meu. Numai bine Dana.
PS. Am sa las ce am scris ca un fel de istoric. De fapt m-am limpezit. Ma simt pacalit intr-un mod grosolan, desi titlul ar fi trebuit sa ma avertizeze (ei bine! nu a fost asa). Poezie de Dana Stanescu! M-am asteptat la ... pestele sa prinda viata, sa inoate zglobiu in ecranul TV-ului, combinatii cu imagini tv, poate cu personaje celebre tv, ceva gen desene animate, frumusete, sensibilitate, sentimente (desi la tv) ...
Ma simt ca intr-o schita (nu mai stiu cum se numeste schita, am cartea acasa si voi reveni cu amanunte in acest sens) de Alphonse Alais. Sper sa nu fie offtopic intrucat nu voi mai comenta poezia.
Toate cele bune Dana. Inca odata, daca te-a suparat fie si o litera din textul meu … iertaciune si o mananc (sper sa nu fie tot textul - pare destul de indigest si n-as vrea sa ma aleg cu ...).

Frumoasa poezie! Teama de a pierde copilaria, durerea simtita, ghicite responsabilitati de viitor matur, tehnica remarcabila. O mare bucurie, un indemn la introspectie ... un adevarat regal. Imi place aceasta Lory Cristea.

Citat:
\"Dintre poetii a caror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, in ordinea poeziei romanesti, Bacovia este primul.\"
\"Pe Bacovia nu-l citim decat ca sa ne aducem aminte de revenirea anotimpului adolescent inchipuit in mii de feluri, in atat de multe feluri, cati cititori are. Si in atatea posibile alte feluri \" ... \"cati cititori va avea pana la sfarsitul acestei limbi in care a scris.\"
Nichita Stanescu.

Nu plange, priveste cum ninge afara,
Asculta, ninsoarea palpita, e vie,
Nu simti cum din sfintele ceruri coboara
Bacovia si in noi reinvie.

Multumesc ca mi-ai adus in minte Bacovia intr-un mod atat de inspirat.

la inceput am luat o gura de sampanie de portocala salcie dar m-am cam speriat de ciuma si am crezut ca de fapt sampania nu este decat o potiune (textul te indruma genial catre asta) contra molimei asa ca am parasit repede pagina in ideea ca am sa revin dupa ce imi voi intari sistemul imunitar cu una din poeziile tale mai putin molipsitoare si iata-ma aici fugi de una si dai de alta mai ales lunea si mai ales martea si mai ales intotdeauna in textele tale ma simt deja ametit si incantat si am sa renunt la absint in modul meu nepoetic acesta fiind supremul omagiu ma bucur nespus ca nu trebuie sa aleg intre sampanie de portocala salcie si verde de paris intrucat le vreau pe amandoua

Salomeea Stuparu Hic [Lizush]! De ce iti este atat de greu? Pai, ia sa vedem! Eu cred ca te joci cu noi (recidiva – daca nu cumva asta este stilul tau) in poeziile tale. Ne amgesti doar asa sa vezi cum reactionam. Si noi biete musculite intram orbi in panza ta de paiajen intinsa cu atata abilitate.
Un gurmand!
...îmi e atât de greu să nu ating... o friptura in sange, suculenta
...îmi e atât de greu să nu privesc... un pahar aburind de ...
...îmi e atât de greu să nu iubesc... condimentele
...îmi e atât de greu să nu trăiesc... bine (vorba lui Basescu)
omul din mine începe să-și arate colții.
Un indragostit!
...îmi e atât de greu să nu ating... sanii iubitei
...îmi e atât de greu să nu privesc... sanii iubitei
...îmi e atât de greu să nu iubesc... sanii iubitei
...îmi e atât de greu să nu trăiesc... cu tine
omul din mine începe să-și arate colții.
Ma rog, poate ca ar trebui schimbat ceva. Asta pare cam obsedat. Desi indragostitii ...
Un poet!
...îmi e atât de greu să nu ating... transparenta unui triunghi indragostit de o tangenta subtirica al carei unghi drept este ...
...îmi e atât de greu să nu privesc... in strafundurile fiintei mele in care bajbai daupa bucatica aia de hartie de am scapat-o azi dimineata ...
...îmi e atât de greu să nu iubesc... banii (da! da! In privinta asta poeti nepoeti toti sunt la fel)
...îmi e atât de greu să nu trăiesc... in slapi, in fata monitorului, impreuna cu cartile mele prafuita. Pai cati au sansa de a trai asa bine?
omul din mine începe să-și arate colții.

Lizush citind mica ta poezie m-am gandit la o groaza de lucruri pe care nu le-am facut niciodata si pe care din nefericire nici nu le voi face. Pentru simplu motiv ca a trecut vremea lor. Si pentru ca asa am fost educat. Vai mama! Ce-o sa zica lumea? De parca lumea alta treaba nu are. Si ma apuca asa o tristete ... iremediabila. Inceputul suna a test grila, dar versul final aduna intr-un tot si face poezia. Si face bine. Lizush esti cumva certata cu metaforele. Si in general pari a fi suparata pe cuvinte. Le folosesti cu multa economie. Sa fie atat de scumpe pe acolo, pe la Baia Mare. Parca ai fi doctor, chirurg, sa fie taietura cat mai mica. Eu cred ca doare la fel. Sau cam la fel. Sa nu ma intelegi gresit. Mie imi plac asa cum sunt. Ideea este ca in general poetii impacheteaza bine subiectul, in cuvinte, mai pun si o eticheta, o fundulita, o bulina …
Numai bine!
PS. Apropo de bulina! Iarta-ma ca nu am raspuns comentariului tau, dar tot astept (36 ore) sa ies din “neverificate”. Imi diparusera niste randuri din text, am corectat si ... am ramas asa la verificari. Cum trec hopul raspund.