Nache Mamier Angela

textul dvs. "scuturat" de surplusuri:
"sentimentele rostite sunt flori semănate în dosul pleoapelor noastre ,istorisirile vorbesc despre bătăile inimii , când aureolele se întretaie , trec semănând fraze care contin prietenia si poveștile care cuprind necrezutul oprit la capitolul copilăriei stârnite în oceanul vârstei și doar forța sentimentelor pune iubirea mai presus de fire"


un text anemic fiindca autorul confunda exagerarea "învolburata "a cuvintelor cu creatia ... trebuie spus mult în putine cuvinte
am "maturat" textul dvs. de un anumit balast ,fara sa modific prea mult ,dar "concret" se poate observa o usurare ...
este un simplu exercitiu ,un "atelier" la distanta
puneti-va pe citit un ocean de carti ,3 biblioteci(chiar mici), transpirati un pic si apoi veti scrie diferit

un poem care nu aduce o noutate ,care rezuma o realitate "de când lumea", a artistului în general ,"albatros" baudelairian care sacrifica totul pe altarul "imaginatiei" ,se hraneste cu magia cuvintelor ,adesea fara o existenta demna ,(când coboara din norii visarii ...)cu picioarele pe pamânt ,unde poetul este persoana ingrata
poem scris cu inima deschisa,scrisul ne ridica deasupra simplei conditii umane,reprezinta pentru multi un sacrificiu asumat pâna în pânzele albe
o solidaritate cu cei care traiesc mizerabil ,o revolta tâsneste printre rânduri ,un sentiment intolerabil se transmite lectorului
aceasta sinceritate extrema este un pas înainte, în ceea ce stiam deja de bine despre acest autor

Leonard ,apreciez stilul pugnace ,desi nu mi-amintesc ca ati fi fost absolvent la filologie (5 ani universitari,elev al dlui Manolescu si toata crema criticii românesti)
Deci si sa vreau ,noli me tangere ...
Autodidactii sunt muncitori(nu au încotro)(aici îti dau dreptate),transpira,chiar si cei care au un geniu "autoproclamat"(genul "robotel plin de el")
Am rabdare sa citesc si sa ma minunez de "falsa modestie" pe care o propagi pe unde ...De data asta ti-ai si gasit "victima" ,fara jena ...neinspirat...
Geniul e binevenit pe scena literelor românesti ,care are nevoie de cât mai multi ,chemati,nechemati,oricum dragalas de patimasi ...
Iti doresc muschi multi la creieri(pana la Premiul Nobel) , o viata frumoasa,cu iluzia ca ne poti da lectii de poezie... nimeni nu ti le-a cerut ,te asigur ...Prea te obosesti ...
Exista o limita de vârsta pe "agonia" ? Ai fost angajat pe post de Cerber ?
Ai probabil timp de pierdut ... Ce treaba ai cu Djamal? Ocoleste-l ,ocupa-te de cei care (de frica )te aplauda politicos ...si care scriu pe placul tau ...
Te credeam ceva mai corect ...mai fair play ...
Spun ce gândesc ,ca de obicei ...mi-e jena ca sunt nevoita sa o fac ... Rimbaud a parasit poezia la 21 de ani,Emily Dickinson nu a vazut opera sa publicata,Paul Valéry s-a oprit din scris 25 de ani ,a avut un succes tardiv ,Victor Hugo s-a oprit timp de 16 ani ...nu exista o limita,inima nu are riduri ... dialogul între generatii este indispensabil ,într-un respect reciproc ,demn,constructiv

fac parte dintre "nepricopsitii" care dau stele ,dintre cei care nu tin neaparat sa ingurgiteze numai si numai poezie "moderna"non -stop, dintre cei care pot integra un poem izolat în ansamblul operei unui autor,(care nu tine neaparat la moda,vin,tigari si tzâtze goale ,la ghionturi în spinarile poetilor )care poate fi în afara clasificarilor,în afara frontierelor(din nefericire pentru el în aceste momente grele),care poate fi si ramâne un Poet chiar si izolat ...acest poem este o surata ,gen economicos în cuvinte ,
fiecare vers al acestui poem este "literatura", tine de "adevarul etern" cel care da foc universului interior al unui poet solemn ,grav si pudic,caci sacralitatea poate fi un Ideal de viata care merita respectat ... pacat ca nu pot acorda o a doua stea ...fiecare cuvânt are semnificatii grele ,sublime ,cele ale unui Initiat .. e loc pentru toate vocile ...înalte ,grave,sobre,neostentative ... libertatea de expresie si dreptul de a fi diferit ...

un poet pentru care poezia este o necesitate ,o fortareata interioara,vizionara
într-un context dramatic prin care poetul creaza o legatura particulara cu lumea si universul
poezia este oglinda-suflul-orizontul-identitatea-
vocea emotiilor supreme, e timpul durerilor,unica lumina fiindu-i versul devenit un altar simbolic ,imaginar ,unicul loc al pacii :
"închină-te
închină-te durerii lumina
din ea
se va vărsa luciul tău final și definitiv
pe care îl vor numi ploile OMUL-DUMNEZEU ..."

un poem inspirat,o autoare talentata care savureaza alchimia cuvintelor,paparudele fiind un subiect care permite aliante diverse de tehnici,de muzicalitati,stari emotionale profunde ,frumoase :"câinii liniștii îți latră singurătatea am bătut un par
în fiecare tăcere
ca o pară galbenă tristețea îmi dă
rotunjimi cu miros de veri fierbinți"
un raport particular ,exacerbat cu lumea,cu universul ,poezia aceasta este "cautare" ,are rezonante livresti care mie îmi spun mult...

merci pentru perceptia comuna,admirativa ,pentru acest tânar autor complex si exigent fara a fi plicticos ,dimpotriva ,un adevarat "artificier" talentat

-Felix Nicolau,cronica s-a scris singura,a tâsnit din mine ,prospetimea rebeliunii tale mi-a trezit "foametea interpretarii "operei unui tânar cunoscut pe "agonia" pe care îl percepeam drept critic(...)
surpriza a fost sa constat ca un critic poate fi poet (ori invers) ,poate deschide cai noi,decomplexate ... (ce-l mai plictiseste poezia proasta !)
-Ottilia,generoasa si afectiva,nu ma mir ca esti receptiva la un asemenea autor ravasitor,exemplar
-Valeriu,esti un tânar autor sufletist,merci

un autor consecvent,pe care îl voi citi ,când voi termina alte volume care se succed cu repeziciune pe biroul meu
LIM este un iubitor de cuvinte luminoase,generoase

Poem existential pe fondul angoaselor proprii vietii occidentale,o Casandra cu accente de tragedie antica...un filon interesant

Un omagiu riscant, dar sincer ... subiect pe care putini s-ar încumeta sa îl abordeze ,deci cu siguranta ne asteptam la ceva mult mai profund
As retine ceva din aceasta imagine: "Pentru omul fără de timp, pentru Nichita Stănescu, ancorarea în poezie a fost un fel de ascundere după nor. Și clipa eternă în care și-a acoperit numele nu are sfîrșit. Dacă dai norul la o parte, dacă tragi cu coada ochiului dincolo, Nichita stă înmărmurit la masa de scris. Nu e o statuie, e însuși poetul".
Restul este mai expediat,mai"ocazional" desi alaturarea celor doi poeti de geniu revela o glorificare a operelor acestora,ceea ce face din LIM ,un discipol fervent ,fidel si îngenuncheat,cum foarte multi altii, în România ori în lume

Ottilia si Teodor ,suntem vechi cunostinte,suntem diferiti,dar din fericire capabili de a ne stima si respecta prin prisma scrierilor noastre ,(care oricum sunt « alter-ego-uri ,oricât am încerca sa ne ascundem în imaginar…ne dezvaluie caraterul . Din aceste interventii,constat din nou ca stima noastra reciproca ramâne intacta,ceea ce înseamna ca ne-am citit poemele si ca un dialog discret si senin s-a instaurat ,având multe idealuri si aspiratii în comun ..Deci va multumesc ...Cât despre tânarul poet si critic Felix Nicolau, sunt într-un dialog non stop ,de auto exigenta maximala în ceea ce priveste constiinta literara ...(o tortura...)
Gelozia între scriitori ,între generatii face parte din componentii naturali ai activitatii creatoare dar,uneori ,ea atinge proportii profunde ,obsesionale ,prostesti
Unii tin sa publice non –stop,sa fie recunoscuti imediat,batând chiar si din picior ,amenintatori ,cartile lor devin gadget socio-existential ,dintre acesti caracteriali,putini au cu adevarat ceva de spus în "apa lor de ploaie"

va multumesc pentru eleganta discursului,(macar nu ma "tutuiti" ,cum se mai întampla când oamenii nu ne cunosc )
felix nicolau este un critic si autor pe care îl apreciez ,cum bine ziceti,desigur ca este mai bine sa apartinem planetei Poeziei,intergenerationale,(la ora bilantului) si stiu ca acest critic nu face cadouri,este chiar drastic,deci ce-mi putea dori mai mult la "judecata de apoi" ... mai bine putine ecouri dar stimulative si constructive ... timpul e cel mai sever ,ma tem de"sita" lui ,dar cred ca nu am trisat în aceasta aventura ,desi nu ma consider nu stiu ce lider ,care da din coate sa fie vizibil cu orice chip ... istoria literaturii universale ne este cel mai splendid ghid... o aventura a curajului ,un plamân suplimentar ,o depasire de sine ,altruista ...

merci poetului George Pasa ,opiniile sale sunt la obiect,adaptate gustului sau si propriilor sale cautari si aspiratii ,optzecismul a fost o stare de creatie,o "atitudine" care a cerut mult curaj si sacrificii celor carora li se punea calus la gura ... aceste "revolte" au constituit un adevarat "motor " spre accesul la o constiinta si o etica literara demne,ora nu era a se avânta în deliruri verbale "cosmogonice" ... accentul era social,în fuziune cu masa umilita ...nu am fost membra de partid,am fost opozanta,era ceva care merita subliniat ,caci au fost hoarde de" burebistari si mioritari" care glorificau geniul Carpatilor ,ca sa se vada în volume non stop ...
merci de trecere ...am scos la 65 de ani prima antologie (unii o au la 35 de ani deja ..) ,a aparut acum un an ,am postat-o abia acum la "personale" ,fara coperti etc ... fara tam tam ... sic transit ...departe de lumea dezlantuita
merci tuturor criticilor mei,(multi ilustri (...multi ,analisti seriosi,care ne ajuta sa ne continuam cum necum ,chiar si în zig zag ,destinul ... de atunci am publicat si alte carti ,sunt plecata din 1987... dar aceasta este alta poveste ,tema delicata a exilului ,aproape necunoscuta în România ...(vol.Dolor si Celebratio ori Memoria)(bilingve)...

"fiorul"(din final) din strofa citata ,trebuie "reconstruit" si la început de poem ,"slefuit" altfel ,(la aceeasi tensiune),caci uneori graba ... devine "proza"

un inventar de clisee ,(ma întreb oare "voit"( ? ))de fluturi,flori,greieri,ploaie ,padure,luna ... desi autorul are un potential care arata ca poate risca si formule mai noi:"iarba se înclina după ovalul coapsei tale
ca după un ecou
și auzeam culoarea ta albastră
cum pășea desculță peste pietre"

o voce intima si general umana în aceste versuri ,din care câteva sunt rascolitoare ,desi autorul practica inspirat economia de cuvinte
as mai condensa... (ex:"pâna la adânci batrânete" e prea uzat ,sfatos ... )

un text purtator unei atmosfere lirice feminina,introvertita,deloc demonstrativa,un unghi aproape terapeutic,un catharsis,poeta s-a lasat purtata de cuvinte eliberatoare de emotii si de tensiuni
textul este cam încarcat ,se poate relucra dar sunt si parti consistente ,un suflet care îsi deschide inima ,are acest curaj :"întunericul o trage târâș ca pe albatrosul ucis
atunci se liniștesc și ei în aburii suflărilor lor o centură de ceață deasă
noaptea vine ca o poezie parfumată de un dor căruia i se alătură câteva
gânduri rotunde din care îmi vine să mușc"
poeta avanseaza în ritmul si stilul ei,unii nu tin neaparat sa riste în permanenta,sa fie "performeri "în exces
otilia ,în acest poem îsi permite luxul de a dezvalui o fateta intima facând apel la corespondente,unele cuminti,altele mai rezistente la "clisee" ...sunt sigura ca stie foarte bine ce are de facut ,ca dintotdeauna ..poezia o construieste

Merci LIM pentru sugestie si trecere ... Mai am un volum "Celebratio" ,scris în limbra franceza aparut în 2008 Editions Kogaïon si un alt volum intitulat Dolor" ,bilingue,aparut în 2008 la Editions Clapas (France Millau) si un e-book în franceza intitulat Exilium aparut în 2013 Editions Thau info journal en ligne din Sète, unde am predat ani de zile limba franceza ... In 2014 în martie am lansat la Salonul de la Paris ,în franceza ,vol.antologic "Madame Bovary ,votre fidèle et savante lectrice" (Editura Vinea) etc ...care exista la aceeasi editura în versiune româneasca (scara B apart .3) ... Ar mai fi deci multe cronici si cuverturi de adaugat ,dar nu vreau sa plictisesc,fiind însa autor român,mai dau câte un semn de viata ,la "personale"(c'est largement suffisant) ... ar mai fi multe de spus privind placerea cu care construiesc cu discretie si convingere punti între cultura româna si franceza,mai ales datorita unui cenaclu pluriartistic creat de mine(Musc'art)care se desfasoara în localitatea unde locuiesc si unde România are multi prieteni sinceri printre artistii francezi ... iata deci ca ai declansat o adevarata logoree ...desi sper ca nu sperii pe nimeni ...daca toata lumea ar face un pas cât de mic spre ceilalti,poetii ar fi mult mai întelesi si poate si lumea mai buna decât în prezent ... am trecut prin dezradacinare,înradacinare,am ramas "fara piele ",fara glas la un moment dat ,am poate un alt învelis ,umplut cu alte evenimente de tot felul ,am vârsta la care pot spune ca am o patrie si o tara ...

destule semne de sclipiri inspirate,desi ,la început ideile nu sunt prea naturale,în rest,nu suntem într-un exces de lirism ,dimpotriva se simte un anumit curaj de a scrie "altfel" .;acest simt al riscului,al autoironiei si al detasarii ,sunt semne bune desi limbajul este pe aocuri nesigur ori deplasat :"nu-i pasă cum arată, mă, de ast' arată bine".(nu-mi suna bine în context):
am aderat mai ales la finalul care are magia intrinseca si uneori inexplicabila a poeziei:
"o scânteie de soare îi prăjește ochiul sălbatic
ochiul mistic
sărutat de amăruie culoare
corpul de mireasă neagră îi scârțâie obraznic ca un cârd de trepte, dar totuși
elegant

nu-i pasă cum arată, mă, de ast' arată bine.

O cioară vine
și-mi aruncă frumusețea-n vânt."
deci ,nu am prins-o cu cioara "vopsita",dimpotriva...