Nache Mamier Angela

ati diluat acest poem care are si un miez demn de retinut:

toate înghesuite pe strada asta
tristă ca o femeie frumoasă
strangulată cu un colier prețios de
câini invizibili
ce mimează urletul noapte de noapte
fiecare la luna lui

la fel și eu cu viața mea
la care șoptesc tremurat
cum mi se strecoară mișelește
printre oase
recunosc câteodată mi-e frică
să nu cumva să mă lase aici
îngrămădită în mine
o proastă cu lacrimile uscate

exploatati vocea "curajului" în poezie...

in franta un asemenea text e interzis la publicare de catre lege,asociatiile acestor persoane discriminate v-ar face un proces în urma caruia ati plati o amenda pâna la sfârsitul zilelor,ati face prima pagina a celor mai mari titluri de presa ,ati sfârsi rau...democratia este reala aici si se aplica...din fericire nu reprezentati majoritatea ,chiar daca românii sunt aratati cu degetul (adesea pe nedrept) nu sunt toti homofobi...

ca sa va linistiti aplicati ce va spun textele sacre:

Iubirea fata de aproapele este formulata de Mantuitorul in cuvintele: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Mt. 22, 39).
"Porunca noua dau voua, sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" (Ioan 13, 34; 15, 12). "
textul dvs.dovedeste ca îl suparati pe cel de sus...

cei care striga prea tare ,s-au dovedit ei însusi niste homosexuali refulati care nu vroiau sa recunoasca în ei aceasta trasatura ,si au facut rau lor si multor altora agitând slogane si ciomage...
la vârsta dvs. nu va sta bine atâta ura..;acum patru ani aveati o voce de înger...ce s-a întâmplat între timp ?
timpurile evolueaza...
românia este din nefericire aratata cu degetul pentru homofobie,nu departe de somalia si alte tari africane

un text cu care nu sunt deloc de acord,un ton inchizitorial,cu ce drept..?
religia nu este toleranta,respect de aproapele sau?
argumente mediocre,de doi bani...m-ati speriat... suntem în evul mediu...
unora le place sa delireze când nu au altceva mai bun de facut!
ce facem cu proust,andré gide ,rimbaud,cocteau etc,etc...homosexuali de geniu...

prima strofa inutila,poemul e prea încarcat,sufoca ideea care l-a inspirat,nu e clar
am retinut acest episod retro-romantic
nu lasati poemul sa va scape...
dvs.insiva spuneti :"inspirația mea azi este bizară"(va citez)
evitati vorbaria,puneti în evidenta nucleul epic care aici e prea diluat

eu am atras atentia la acordul gramatical,dar fiindca autorul e in italia,e un accident care poate fi justificat(deci unii se grabesc sa ne critice cu ochii "cam" închisi(de ce oare?)
deci L.A. se grabeste sa ne incrimineze fara rost ca de obicei
sa îi fie de bine...
în rest avem aceleasi sugestii,nu vad o mare diferenta...
doar ca au am pus "in evidenta" partile care promit o schimbare de mentalitate, de tematica

un poem cu un început frumos care priveste cuplul la microscop,încearca cu detasare sa îi descifreze punctele de "suspensie" unul de celalalt:
"femeia nu mă întreabă dacă o iubesc
vede, simte, trăiește infernul, raiul deopotrivă


noi nu suntem noi, nici jumătăți complementare cumva
suntem fiecare în pantofii lui potriviți"

o exprimare moderna,decomplexata,cuplul pare liber dar în acelasi timp sudat într-o ecuatie care schimba imaginea unui cuplu traditional,banal:

"trăim unul în celălalt, comod oarecum, dar nu în trupurile
mustind de vicii, de angoase, neputințe, febre... ci în căușul timpului
numit deseori și ...clipă

nu ne interesăm unul ce face celălalt, nu alăptăm frici, bănuieli,
decepțiile îi caută doar pe cei lași și pe cei care se mint singuri

noi nu ne facem complimente, zaharicale, daruri
tot ce avem este celălalt, deci ce aș avea eventual să-i dau este... ea, atâta am
și invers

cei care se apropie, cu teamă și neînțeles, de peștera noastră
decomandată, confort sporit
o zbughesc iute pe unde apucă: ne zic nouă, între ei, nebuni
și o vreme nici nu ne mai salută"


nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne( CORECTATI noua ne sunt de ajuns tacerile..!!!)

urmeaza o logoree care nu serveste ideii...

"de ajuns întrecerea viselor de a șterge tot universul și a pune un altul în loc
unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație
un univers în care să mai fie minim un eu și un ea... nebuni așa"

dragostea le tine de foame si sete într-o societate consumerista:

nouă nu ne trebuie bani, lucruri, mâncare, haine mai ales
între noi ce-am avea de vândut?... iar lucrurile prea ocupă spațiul în care
dansăm, dansăm,

nouă nu ne e rușine, plictis, lehamite, orgoliu,
nu ne facem reproșuri când unul sau celălalt a înghețat cumva

ex-istam,in-sistam..;sunt prea fortate si nu trimit decât la un joc de litere nu de idei...
dar poezia are prospetimi si interogatii noi,are un curaj care merita încurajat si subliniat..

greselile mele sunt datorate emotiei ,voi lua cursuri de dactilo...
sensurile unei poezii scapa intentiilor autorului ,ceea ce este mai degraba un semn bun...
în cazul tau au un rol de catharsis,respiri pe tarmul poeziei ,care este pentru tine un muzical"lac al lebedelor alb/negre" vital
ai încredere

acest text merita citit cu atentie,are continut,este autentic,pare clasic dar fiind o stare de suflet solemna,grava,iconica si biografica,are greutatea si culoarea inconfundabile ale unui talent care striga la cer...(coincidenta ,suntem in lumea celui plecat în "ceruri"
Stâlpii evangheliei suna foarte bine,original si odata în plus talentul spontan al poetei utilizeaza sintagme care apra de nicunde si cad bine oriunde le-ar pune
acesata poeta are har,are un cuvânt taios/dragastos,plin de maraciune,omenesca,traita,neinventata
cred ca în fiecare portret ,poeta amesteca aproape inconstient "autoportrete" subtile,are un ecran febril imaginar pe care proiecteaza un film scris cu un scrâsnet de dinti si de suflet de tragedie greaca...o poeta-spectacol,o casandra moderna...si adesea PERFECTA!
"Aproape că simțeam în cimitir
un gust de drojdie acră,
de cer încăpățânat să nu ningă
de piatră de cruce care trage
să se rupă în colțuri."
o poeta autentica în pesisajul atât de complicat al literelor de azi ...
în acest poem un dervis s-a pierdut în ninsoare ...s-a înaltat ...si se mai înalta în continuare...

un poem simplu,un portret direct,o fotografie dar deloc rigida,melancolica,afectuoasa
"text care are un catharsis între cuvinte care sunt incarcate de umanism:
pe-acolo mai povestea cu oamenii
la crâșmă până se clătinau vorbele în
cănile cu buze cărămizii"
tonul laconic,fara exagerari lacrimoase,aproape minimalist da profunzime unui om ordinar intr-un cotidian eroic
strofa cu "multora le era frica...mi se pare inca de cizelat..dar in rest ,poeme in aparenta simple ca acesta ,atesta o anumita stiinta si talent,nu sunt atât de usor de scris cum s-ar parea

un text sensibil cu perceptia unor stari intime care trimit la romanul psihologic,care duce la aspecte ale vietii interioare ,o sensibilitate intensa:
Textul curge au ralenti,autaorea creeaza o atmosfera,se sprijina instinctiv "in cautarea timpului pierdut" nu încarca textul scrie simplu dar filmul vietii defileaza natural,o sete de viata,o trezire la viata...textul este poetic si are si aura de poem in proza pe alocuri...

"Acum știu ce înseamnă o fereastră, chiar atunci când omul e singur. Acum știu că nu voi mai revedea cerul acela sublim de albastru, ochii aceia albastru întunecat și nici primul meu curcubeu, ca o minune apărută din senin. Gândesc la fel cum am citit pe o carte poștală cu un curcubeu, „acum cred că acolo există unicorni (Shakespeare)”. Și toate cărțile recitite s-au deschis din nou ca niște ferestre."
Suntem în fata unui adevarat talent ,suntem în fata unui potential surprinzator,textul are un aer retro ,dar este un fals aer clasic ,caci autoarea este pe valul unei inspiratii si unei sinceritati "à fleur de peau",care nu lasa indiferent

Argothica devine un eveniment literar interesant cu o identitate intelectuala si profil artistic precizate. Un asemenea eveniment reuneste tinere talente dar si scriitori in toata puterea cuvantului, din prezentul literar românesc si merita aplaudat

merci pentru aceasta completare,dar nu am vrut sa ocup spatiul..;am citat doi(eu fiind din ardeal aveam un cult ,recunosc),am apreciat manifestatia ,am lasat un semn,ma simt aromâna din toata inima,am avut-o ca profesoara pe doamna caragiu..;cred ca nu meritam o asemenea admonestare,caci acordasem si o stea(stea=respect)...eu sunt un simplu lector,nu sunt cercetator si sa ma scuze zeul aromânilor ca nu am în cap, în permanenta lista exhaustiva...pacat ca nu ati dat numele celor 100000 de aromâni care traiesc azi in românia,am fi fost cu adevarat mai "luminati",caci fiecare merita locul sa demn sub soare
în orice caz aromânii îmi ramân foarte simpatici,mai ales ca aici traiesc printre persoane care se bat zi si noapte pentru mentinerea limbii occitane

Madame Mache Mamier Angela, j' ai arrive(je suis arrivé) fatigue a la maison et je regarde tres consterne les deux noms de personnalites aroumaines. Ci-joint, une liste superficiele(superficielle) d' aroumains importants:

un eveniment de exceptie care merita salutat ,aplaudat si mai ales frecventat de cei care au posibilitatea
am gasit un fragment în aromâna pe google:
prima pagina) din Uichipedia in limba aromana:

Plirufurii ligati di armâneashti

Aista easti Uichipedia pi armâneaști. Armâneaști easti unâ limbă dit gruplu est di limbi romanici. Unii lingviștsâ¾ dzic că armâneaști easti un dialectu a româñei. 500.000 di armâñi dit Gârții, Albanii, FYROM, Serbii, România și Bulgarii azburăscu armâneaști.

Informații despre limba aromână

Aceasta este Wikipedia în limba aromână. Aromâna este o limbă din grupul estic al limbilor romanice. Unii lingviști consideră că aromâna este un dialect al limbii române. 500.000 de aromâni din Grecia, Albania, FYROM, Serbia, România și Bulgaria vorbesc aromâna.

un popor traieste cât limba sa nu dispare..;deci meritul acestei manifestatii merita semnalat caci numarul aromânilor nu reprezinta decât 100000 de suflete
statul,primariile trebuie sa acorde subventii pentru conservarea acestui patrimoniu,la fel cum în Franta bretonii ,bascii,occitanii si alte regiuni se bat pentru conservarea cu sfintenie a limbilor popoarelor respective ,bogatii spirituale de mare valoare universala

paradoxal dar aceasta expresie "lapte de bivol" este corecta desi se foloseste mai des (probabil)la feminin ,e vorba de laptele acestei "specii"de animal
puteti verifica pe google:http://www.ecomagazin.ro/info/lapte-de-bivol/
un haiku din stropi calzi de lapte,un giuvaer de viata încremenita în pastoralitate,într-un timp cosmic,condensat în cuvinte care fac sa avanseze cu naturalete , roata timpului,roata vietii
un concentrat de umanism gingas

un subiect la care nu putem ramâne insensibili,în cazul meu cu atât mai mult ca am avut sansa de a o avea ca profesoara pe distinsa doamna Matilda Caragiu Marioteanu(matusa poetului Florin Caragiu) care a scris si aparat acesti stramosi care au jucat un rol demn în cultura si civilizatia româna...
Poeții Octavian Goga și Ștefan Octavian Iosif sunt de origine aromână... un argument în plus demn de mare stima ,care poate da impulsul suplimentar de a participa la acest eveniment semnalat de poeta Eugenia Reiter

am citit ,recitit poemul dar mi se pare repetitiv,cam fortat,molatec,cu îngeri(iar îngeri !!!) pusi în tema ca sa "poetizeze"(cu greu) un paradis terestru care nu ne duce cu adevarat la un text mai subtil...e aproape descriptiv,ça tourne en rond...

Aceasta parte mi se pare mai bine construita,e un poem mistic,religios,sinceritatea nu poate fi pusa la îndoiala în acest context,nici prea multe sfaturi
personal nu cred ca "smerenia" duce la paradis ,ar fi prea simplu
deci mi-au placut aceste versuri,ca si cum poemul a atins "viteza de craoziera " abia de pe la mijloc:

"doar magnoliile ar mai putea glăsui despre neputință și pierdere”.
De-acum, ne-am strâns în cochilie –
melci pierduți pe cărare în calea pașilor apăsați,
de nu cumva ne vor strivi, mai înainte, vremurile
și-n amintirea altora vom fi doar grăunțe
care-au visat să încolțească la vreme.
Cum n-am putut să ne stingem de tineri,
am lăsat steagurile să fluture-n voie,
cine știe ce vânt cumsecade le-ndreaptă spre soare,
sulițe ascuțite s-atingă zone prealuminate,
orizontul în care se scaldă verdele să devină albastru
când lacrima se topește în roșul iubirii.
Și-atunci, chilia devine un palat de cleștar albastru,
cu magnolii pe masă, maci, tuberoze și alte cele;
între flori nu se veștejește dragostea noastră,
pe tavan, umbrele ne-amintesc de lumină.
Dar noi n-avem spaime acum, nici prea multe certitudini;
nu privim în pământ, deși pe sus pare să nu mai zboare vreun înger.
Când vom ajunge la poalele smereniei, doar atunci vom ști
că oriunde ți s-ar fixa privirea, vezi, dintr-odată, și pământul, și cerul."

se simte "l'âme slave" în atmosfera generala a poemului(deja din titlu...)
ultimul vers mi-a atras atentia,are amplitudine, un fel de loc geometric al tuturor reflectiilor anterioare

piraia ori piranha ,ambele sunt admise de dictionar ...un portret care iradiaza sentimente puternice de compasiune, dar ar trebui concentrat pentru a câstiga în intensitate,în forta poetica
poetul schimba registrul cu care ne-a obisnuit ,acest poem narativ are unele stângacii, dar lasa sa se contureze în cele din urma profilul unei fiinte care ne misca,un destin tragic:
"arată ca o așchie
un Isus frustrat
răspunde la salut prin
înclinarea capului
face colecție de abțibilduri
cu fotbaliști și le pune în
rama oglinzii din camera mică
alături de fotografia anei
(o fată uscățivă care s-a dus la cer
înainte de vreme)

inima e o baltă cu pește piraia
îmi spune cuceritor"

un poem mocnit sub o durere surdanun mal de vivre,o insomnie dureroasa,interogativa:

"îți trebuie două
trei palme să ții în brațe o noapte
care
îți închide ochiul
nu primul nu al doilea
închide năluca aceea sub pliul privirii"

poemul devine un zid al plângerii ,un exod ,un apel ,un dialog cu sine înfiorat:

"să nu strigi după ajutor
e greu cuvântul în negru"

suntem în "gradina de iarna", aerul pare îndoliat ,are greutatea si culoarea"negru pamânt":

"e pământ în durerea de seară"
............................

"o clipă de pământ
atât
un greu negru"
e un poem trist,poeta nu ne-a obisnuit cu acest registru tragic,cuvintele sunt sentinte,concluzii,au simplitatea silentioasa a inspiratiilor grele de sens...