în strai de cuvinte mor lupi

o exprimare dificila, dar care are totusi melodicitatea ei, ceea ce nu-i rau.

mie mi se pare totul clar ,chiar limpede,dar voi reflecta...
fiecare vers e încarcat de un adevar al vietii,are un sens ,o \"sentinta\"
în orice caz este ceea ce am intentionat...
e un poem de atmosfera lirica ,apasatoare,pentru a evacua tensiuni si esecuri ,emotii negative
merci de trecere

Angela, n-am spus ca ideile nu sunt clare, ci ca exprimarea e dificila, in sensul de greoaie. Atat. Acum sper ca si exprimarea mea e clara :)
Prietenos.

și eu am remarcat melodicitatea spunerii cu tentele ei dulci-amarui, și un dramatism care ar putea fi cel mai bine caracterizat prin versul emblematic \"cât sânge de bal traversează câmpul imaginației\".

cu placerea lecturii,
Florin

ligia si florin,
lectura voastra\" rabdatoare\" si eficace m-a bucurat ,mai ales ca va stimez ca poeti ,fiecare desigur având un stil propriu si dinstinct
cu prietenie si... pe curând(?!)

Imi pare acest poem o meditație pe marginea destinului în genul anticilor sau al lui Omar Khayyam (în fond tot o reluare a temei despre moira, soarta nemiloasa despre care scriu Homer, Eschil și Sofocle).
Mi-a placut.

Superb: ”...cât soarele tropical,vreau să spun gândul/ține ostatecă-n templul de jar al memoriei/clipa dintâi,/cât sânge de bal traversează câmpul imaginației/dacă eu nu mai ard/în acest pestriț carnaval asumat...”.

Aici ceva-mi zgârâie auzul, cred că rima terminației ”-al”, este ostentativă sau câteva cuvinte sunt în plus: ”...unde saturați ori striviți de banal/bântuiți de taine și stridenți în culori papagal/implorăm te miri ce în genunchi/în numele dragostei și-al sfântului Ideal...”. Prefer: ”...unde saturați de taine și stridenți în culori/implorăm te miri ce în genunchi/în numele dragostei și-al sfântului Ideal...”

Era să uit: aș lăsa doar ”soare”, fără ”tropical”, sunt suficiente adjective acolo - ”lumină suavă”, ”templu de jar”.

Final pe măsura ”resturilor din arse demersuri”: ”când fumegă fusul orar,/în strai de cuvinte mor lupi/iar pușca e-n mâna poetului/tot el lustruitul ori transpiratul/ogar...”, autentic duh deghizat în cântec.

Cu admirație, V.G.

observatii judicioase care ma vor ajuta pentru forma definitiva (nu se stie când?) a manuscrisului
am vrut sa surprind acest prea plin al unui\"moment dat\" si poate de aceea nu reusesc sa renunt deocamdata la un cuvânt ,la o imagine,sunt desigur foarte \"posesiva\"...
dar dialogul cu tine e foarte constructiv si sper ca în câteva zile voi adapta textul pentru a-l mai usura de balast...

... este doar o părere, nu-mi propun să conving Curtea, timpul să fie audiat drept martor... și cu certitudine un privilegiu să fii lăsat în laboratorul agoniei, în care cu dibăcie, alchimistul NMA mânuie eprubetele, dar mai ales conținutul acestora...

același ucenic

Astfel de poeme cer o anume rabdare, spre a fi intelese. Pentru ca sunt complexe, pentru ca sunt facute sa dureze...

\"hora-ntetita-n sforile-i grave destinul\"-iata, ce frumos!
JO

esti mai mult decât generoasa ,dar te stiu buna si sincera si bine intentionata
analizele tale sufletiste sunt cuceritoare
merci danke