în gura clepsidrei
ce-ați văzut, păstori?
- elisabeta,
mura câmpului
cea mai frumoasă decât
se arată!
unde?
(numai cum să nu zici)
cine îi cânta?
bobul de muștar
steaua sub cleștar
măgăruș în
las coconul să crape. mese de plumb încărcate. lumină comestibilă,
guri cusute. nu e totuna să pui capul pe pernă sau pe butuc
pietrele pe care cinci oameni pășesc în același timp se despică. mă
material excelent. în banca oratoriului de crăciun, ridul deschide ochii
renii se îmbăiază, negativul de pe turla miresei bate clopotele
toc-toc, ciocănitoarea apare și sparge miezul
echilibrul cară demonii-n spate. și e atâta gol! (în bulbi se făcuse noapte)
oglindă a cărării, învăță-mă să pierd, păstorii nu-și numără oile. (lupul se împiedicase pe colină)
vânt după vânt
aripă, aripă fecioară, cum te strecori printre mațele norilor!
jumătatea de nespusă poveste până într-un sfârșit cheamă fluturele întinzându-și piciorul
în clipă e cald și crește un munte care
trecea cu gheata în lesă pe străzile pregătite de stea, cutia prea strâmtă scotea la intersecții un icnet ușor
ai să vii să-i vezi părul? te dorește mai mult decât o talpă care poate să latre/ ea
viața mi-a dat multe șanse să mă trezesc –
dar nu lângă tine
strălucirea eternă a minții neprihănite dă buluc în bucătărie
când puștiul din casa mea descoperă că vede!
câmpul a murit,
scufița roșie, francisc…
în coșuleț sora zmeură alintă copitele fratelui lup. gheața se va preschimba în lut? spune-mi
prapore ud, mă ustură
făina morarului peste iepuri (și pleca pleca după
trăiesc într-o societate de consum, cu asta nu mă împac
am hotărât să nu mai vorbesc de iubire, gata. iubirea e undeva în cântarea cântărilor, o gazelă
zidurile mele groase o vor ucide
mă
mă culcușesc între umerii Zilei, geamăna mea soră care mă ia de mână și mă poartă
prin lumea plină cu fel de fel de oglinzi. oglinzile sunt oglinzi numai când mă privesc în ele,
în rest seamănă cu
n-o să mă ții racordată la tuburile astea numite amour,
vreau să aflu ce rămâne când
~
am curățat părul tot de omizi,
pe cea mai slabă am lăsat-o
(dochia, nu mai hrăni cuptorul
cu
găsesc în lada de zestre
nemișcarea
ca unui bărbat, după ce
i-am fost
unde să ascund ceara?
chipul, mo
am plecat cu teatrul ambulant
până la graniță
semeni cu
la întuneric te văd mai bine,
șchiopătezi
cojocul are nasturii rupți -
dedesubt intuiesc
[]
făcută covrig pe țevile din iută
aburii unde vor duce?
[]
una pentru mama,
una
gestul cu care ea
își spăla părul în lighean
~
am să-ți las o scrisoare –
ai să cutreieri ghirlanda?
~
noaptea vine în zbor, e un avion
împărțindu-ne trupurile
~
s-au cățărat în
să mă nasc peste tine direct în cușca literelor,
“se botează roaba lui dumnezeu nenăscută
cu numele ei” -
așa strigau nuntașii curajos așteptând dansul din jurul mesei
iar vitraliile se
făcusem dragoste cu realitatea
nu pe furiș, ascultă
*
copacul
din curtea soarelui
îmi penetra ușa secretă
subsuorile
miroseau atât de divers
a descompunere
și nufăr -
nu alegeam
mi-ai spus-o cu gura ta, pot plonja
oul roșu închide două vapoare, stânca perfectă e un aisberg obosit
de viața de gheață
oglindă oglinjoară, cine e cea mai vie din țară?
^
picioare
te aștept, împreună cu toate femeile din viața ta
ți-am pregătit un party special
ziua noastră comună începe cu tine
se brăzdează palma
din nordul cantonului speriat
spre acel sud cu rodii în
ochii mamei copilăresc
încă
mai ales o pată -
prin care fata ei se scurge întruna spre bucurești,
seamănă cu o găleată
mălai cu trifoi amestecat, doi iezi cucuieți
puneți-vă apropierea în
ca să ajungi printre rufele lumii mele nu-ți trebuie vâsle
fugi
în timpul procesiunii cuptorul și-a retras plăcintele, pelinul era o iarbă
ca luna
unicitatea e o porcărie cu cavitatea ei
toată perioada aceea miroase a timbre
cu trandafiri
~
omul negru aduna puii de liliac,
era un fel de ecologist furișându-se chiar și prin ferestre de ochi larg deschiși
~
aleea se curba în
el mă iubea cu iubire nebună
sub verdele îngropăciunii
am aflat că nu mă mai numesc feliz,
de azi-noapte
chiciura s-a așternut în curtea școlii de chihlimbar,
caut o articulație, ca să