Monica Mihaela Pop

Îl purtasem, în toamnă, o dată, atunci când venisem la tine Să-ți fac clătite, cu ciocolată sau dulceață (de fragi sau de vișine). Mai știi? Tu stăteai în fotoliu Decupând, din cuvinte,

n-o să mai scriu prea curând poeme las mai bine cuvintele să se nască simplamente fără complicații ori cezariene cu risc de panică și fără frânghii întinse din lacrimă înspre nu mai știu unde

De ce totul deodată? Nu! Eu vreau în fiecare zi câte puțin. Vreau azi un punct, apoi, spre seară, vreau o linie iar dimineață vreau un cerc, să-l agăț la urechea lunii, cercel. Nu vreau

Setea de lumină arde-n urne stranii Ridicându-mi pleoapa peste umbre vagi Și-n miros de smirnă amintind litanii Fum de lumânare urcă-n cercuri largi. Fruntea miruită parcă-i mai ușoară Ca și

Dormeam cuminte pe o frunza acoperita cu un vis, cand m-a trezit un fior si-am ramas inmarmurita, cu privirea atarnata de-un dor. In fata mea, ridicandu-si poalele de ceata, diafana si

Daca nu-l mai tine vraja de regizor si actor, se gandi s-o-ntinda, plaja, si isi cumpara tractor. 10 noiembrie 2002

azi sunt eu îngerul îngerului meu, indiferent de mersul bursei în rai nu trag după mine întrebări dar nici nu răscolesc după răspunsuri pe te miri unde, nu mă iau la trântă cu viața și nu vreau să

M-am născut în vremea îngropărilor de frunze, izgonite din raiul foșnitor al copacilor până înapoi, în semințe. Nedumerit, țipătul meu a încremenit două anotimpuri răstălmăcindu-mi-le de atunci,

Ore și minute mi se cern prin plete, Palide secunde trec și ele-n grabă, Timpul stăpânește ceasul din perete (Poate de aceea la tâmple sunt albă). Aripi translucide flutură-n tăcere, Gândurile

Dincolo de noi era dimineață. Îmbrăcați în cețoase mătăsuri zorii treceau pe alături încet, cu pașii suflecați în universala plutire. Departe, cerul de-abia își mai aducea aminte de

Știu, draga mea, pe tine te amuză Din vârful penei mele să dispari Și cu o transparență de meduză S-ademenești alți menestreli hoinari, Să-ți faci de cap cu ei, apoi, lăuză, Cu un poem

Adu-mi iubite cartea, sa-ti mai citesc o data Povestea de iubire ce-aseara ti-am citit, Aseaza-te-n fotoliu, am sa incep indată Povestea de iubire ce-aseara ti-am citit. Aprinde, te rog, lampa,

te privesc pe ascuns fața ta iluminată pare un abajur ciudat, o prelungire a telefonului caraghioasă și cu ochi albastru-verzui în ochelari ți se reflectă într-o succesiune delirantă de

Cuvintele mute de ganduri pierdute isi taraie pasii prin gari nestiute. Peroanele-s goale. Turbat da tarcoale un vant printre linii acarul sa-l scoale. Impiegatul s-a dus catre sfantul

Eram o silfidă pe umeri cu stele, de zâmbet mărgele, plutind translucidă. Am fost o furtună. Mă bat încă vânturi și-mi întină pământuri arcușul pe strună. Azi sunt o femeie cu trupul