Cromozom de iubire

ca o aură cercurile acelea inegale pe măsura gândului și simțirii și rugăciunii ce le-nfășoară cântecul acela ce-l ai înlăuntru și nu poți ori nu știi să-i dai drumul încercând să-l suplinești cu privirea poeme \"cât pentru o oră de iubire\" așezate molcom precum petalele de trandafir în prag de toamnă...

Curg apele gândului, neted cercul le măsoară trecerea prin inelul său. Da, cântecul nu pot sau nu știu să-l mai cânt, sau poate doar aștept căderea frunzelor să mă îngâne.

Mulțumesc de trecere!

strofa a doua este magistrala.ea respira iubire cu intreaga ei panoplie de trairi.de altfel, intreaga poezie e o torta ce arde inima.

De citit strofele 1,2 și 3. Poate avem noroc să răsară de-acolo poeme. Eu aș pune cratimă.

\"încă mai simt în palme sudoarea tăcerilor tale
prea mici cuvintele nu ți se mai potriveau
dă la o parte umbra albastră a lunii! \"
toamna albastra din cercurile tale vine pasind , cand ceasul face tic , , se lipeste de perdeaua plusata a consoanelor ionatane precum un combinezon si apoi \"pactizeaza organic si moral cu fortele ce o depasesc \"(lucian tamaris) , e un fel de toamna a inimilor , unde , in loc de sange nebunia isi construieste camarute mici de iubire si boltari din pamantul copt ochi cu vocale..

cu mult drag ,

Un poem bun cu nebuni, despre tacerile din iubire cu placerile si suferintele lor. Emotii, trecute prin transpiratie, mimica graitoare, reciprocitate... si mai cate. Poemul tau poate fi desenat si bineinteles simtit.

O oră de iubire echivalează aici cu prima lecție a alfabetului: \"vom semăna vocale\". În acelați timp surprinde ideea renașterii continue(și uite de unde și cromozomul :-)): sudoare născută din tăceri, tăceri născute din cuvinte, cercuri crescute din inima bisericii de piatră, plânsetul nopților născut din \"tine\", lumină născută din umbra albastră a lunii, poeme răsărite din vocale, nebuni născuți din iubire, iubire născută din nebuni...
Foarte plăcut...

Doamne, Trandafiraș, ce fericit trebuie să fie cel pe care îl iubești! Am citit, și am citit.. ochii îmi rămân lipiți de a doua strofă pe care o voi lua cu mine, e atâta grăire acolo, e atâta spunere, în plânsetul nopților închise în el, în cântecul pe care nu l-ai știut, dar el te ascultă grav.... citesc și vă văd.. și n-am putut să trec fără să îți spun că m-a mângâiat direct pe suflet poezia ta.
Te mai citesc, îmi placi mult!

Cashmirul, moliciune a gesturilor primenind iubirea, ascunde zgomotul picăturilor de ploaie între fire calde de gând.

Mulțumesc!

Liviu, uite ce ascultătoare sunt, am pus cratimă (aveai dreptate, de-aia!).
Marius, mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur de vizită!

Drag de voi!

și ar mai fi \"măcar cât\".

Nici nu știu ce să vă mai spun! M-ați acoperit cu atâtea cuvinte frumoase încât mi se pare nu pot decât să vă mulțumesc și să mă bucur cât pot de prezența voastră aici.

Ioana, toamna mea a început odată cu nașterea.

Adrian, sunt curioasă cum ar arăta poemul meu desenat pe hârtie (pentru că iubind l-am desenat deja).

Vă mulțumesc!

Ce bine că după \"măcar cât\"-ul ăla mai sunt doar câteva cuvinte, că altfel cine știe ce idei ți-ar mai veni!

Ruxandra, abecedarul iubirii începe cu freamătul genelor uimite, cu tăcerea ca o paralizie a cuvintelor. De acolo sudoarea palmelor neputincioase înaintea simțirii.

Licurici, bucuria mea e întregită acum de cuvintele tale. Mă bucur să-ți fi stârnit minții imagini apropiate sufletului tău.

Cu drag de voi!