Monica Mihaela Pop

Cândva îmi voi scrie poemul, o linie continuă pornind dintre baierele inimii și trecând la pas prin toate ecourile nenăscute ale alfabetarului meu de lacrimi. Din piele voi țese un

Vino mai aproape, aici, în căușul pieptului meu vino! Vreau să-ți spun ... Uite, vezi cercurile alea de sus, aproape transparente, prinse cu aripi între pământ și cer? Le vezi? Sunt ale

Tace-mă sfânt în ruga-ți de seară. Izvorăște-mă dulce în mustul cuvintelor. Curge-mă prin venele-ți umbrite de iarbă. Lipește-mă adânc sub pleoapa ta pereche. Trece-mă-n vânt prin părul tău

Suspendate de bretelele tăcerii pe marginea unei șoapte, două suflete cu cerul înmuiat în căprui atârnă fragile, ca două filigranate aripi de curcubeu, balansându-se în jocul lor de-a

Uneori aripile mele sunt străvezii și atunci pământul e sus, sus de tot, acolo unde începe, din dansul îngerilor, nemurirea. Alteori, din umerii aripilor îmi cresc rădăcini iar zborul îmi

Trupul meu, alfabet pentru orbi, își desfășoară toți porii în calea palmelor tale. Poartă-ți buricele degetelor peste fiecare literă și citește-mă, citește-mă încet, în sens giratoriu, până

Mă las legată cu-nfrunziri la glezne Iar pasul mi se frânge în cuvinte, Dar nu-mi pierd firea-n strâmbe jurăminte Și nici nu plâng în jalea unor bezne. Mă las topită-n boabele de rouă Și-n

- Hai să delirăm! – mi-ai zis. Da! Hai să delirăm în săruturi și în cuvinte rostite șoptit printre gene, în pași albi de vals, în fire de dor împletite la tâmple! Hai să ne deșirăm în noi până la

Iubite, în cerul tău mă oglindesc, punându-mi sufletul înaintea pașilor tăi. Calcă cu grijă, să nu-mi strivești răsuflarea cu sărutul tău, indecent de roșu în această albă și mare

Tâmplele îmi stăruie în cuvinte ce nici nu le știam până când tu - un menestrel cu ochi căprui, cuminte - le-ai încrustat în păru-mi acaju. 9 mai 2003

Pe umbra mea, amintirile pășesc stăruitoare, balansându-se greoaie între prima lacrimă și cer. 8 mai 2003

Zadarnic îmi tăiați aripile din rădăcini, ele vor crește la loc mereu cu cât le tăiați mai adânc, cu atât zborul meu va fi mai înalt. Zadarnic azvârliți în mine cu noroi, eu m-am născut din

Am vrut să-ți fiu început și sfârșit și cuprins am vrut să-ți fiu. M-am trezit însă aruncată între anexele tale, înghesuită între costumul de mire aparatul de ras și biletele loto. Asta vrei să

Curcubeu sonor, revărsare de culori Sonata Lunii. 20 aprilie 2003

Potolește-te inimă! Ești grăbită? Unde fugi iar, așa zăpăcită Cu părul în vânt, fluturând Și genele lungi tremurând? Nu vezi că mai e încă iarnă, Că fulgii din ceruri se-ntoarnă Și zboară în

Îmi atârnă grele, de pleoape, cuvintele. De ce sunt lichide? De ce lasă pe suflet, în locul unde cad, mici cratere cu marginile zimțate? 16 aprilie 2003

Trupul e balastul ce-mi ține sufletul în echilibru. Iubirea mi-e țesută în pânzele întinse, aproape plesnind în bătăile inimii. Mateloți îmi sunt cuvintele iar destinul căpitan (întâmplarea

O crisalidă (sufletul meu translucid) cristalizată. 12 aprilie 2003