Poezie
impromptü
mutual
1 min lectură·
Mediu
parcă dorul
și patima nu mai sunt de ajuns
ne doboară încet raportul viață moarte tăcere iubire
cuțit
poate doar mimica gesturilor adiacente ar mai ști
cum să restabilească echilibrul între plecări
și delirul viorii
timpul ne amortizează inegal căderile
dar presimt surplus de mângâieri în umerii tăi
mie-mi ard în rotule
poeme
între noi schimbul rămâne echitabil
cuvintele nomade
mai caută și acum culcuș în cochilia unui melc
bătrân
și claustrofob
055.056
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “impromptü.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/14003975/impromptuComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPMulțumesc, Daniel!
0
CMechilibru, dezechilibru, schimb echitabil intre planul material "claustrofob" si planul spiritual dilatat prin "mangaieri" pana la satisfacerea si diminuarea starilor "nomade" cauzate de realitatea exterioara prin metamorfozarea eului interior ... asta e viata... un ciclu efemer nuantat prin cuvinte / comunicare, cu foarte multa valoare resimtita mai ales cand "mimica gesturilor adiacente" substituie comunicarea verbala suspendata in monologul reiterat al sufletului indragostit.....
0
MPCornelia, îți mulțumesc pentru delicata răstălmăcire a acestei improvizații.
0
MVFoarte frumoasa pledoarie pentru viata!
Forma - apa curgatoare de munte, neregularitatile fiind date de imperfeciunile de pe fundul vadului.
Tematica- nostalgia, care e de genul feminin.
Femeia vine la-ntalnirea cu viata, avand poeme arzande-n madulare, asteptand mangaieri. Femeia este, barbatul face. Femeia accepta raportul, ca pe un schimb echitabil dar nu se multumeste; cauta culcus in cochilia = sufletul barbatului, vrea contopirea intr-o singura fiintta; femeia e cea care tinde spre perfectiune.
Forma - apa curgatoare de munte, neregularitatile fiind date de imperfeciunile de pe fundul vadului.
Tematica- nostalgia, care e de genul feminin.
Femeia vine la-ntalnirea cu viata, avand poeme arzande-n madulare, asteptand mangaieri. Femeia este, barbatul face. Femeia accepta raportul, ca pe un schimb echitabil dar nu se multumeste; cauta culcus in cochilia = sufletul barbatului, vrea contopirea intr-o singura fiintta; femeia e cea care tinde spre perfectiune.
0
bine ai revenit