Poezie
impromptü
mutual
1 min lectură·
Mediu
parcă dorul
și patima nu mai sunt de ajuns
ne doboară încet raportul viață moarte tăcere iubire
cuțit
poate doar mimica gesturilor adiacente ar mai ști
cum să restabilească echilibrul între plecări
și delirul viorii
timpul ne amortizează inegal căderile
dar presimt surplus de mângâieri în umerii tăi
mie-mi ard în rotule
poeme
între noi schimbul rămâne echitabil
cuvintele nomade
mai caută și acum culcuș în cochilia unui melc
bătrân
și claustrofob
055042
0
bine ai revenit