plouă cu crâmpeie de adevăr, facut ferfeniță
de unghiile naive ale păstoreselor
cu chip de silfide.
mă-nconjură, fără să-și dea silința,
un lapte spumos, cu vălătuci de cretă
pe la tâmple și cu
încremenire de frunze, zace
aurul în mine-n mii de cătușe
capcăunii mă pradă de vise
cu solzii de scâncete scrise
pe platoșe dese, mărunte
îmi spune pădurea că-s ființele mute
de dragul golirii
scrisorile de sub piele
mă erodau tot mai adânc, până mai jos,
ĩnspre inima dreaptă
( vrei să spui că ai uitat:
stânga a murit cu tine !)
ce-mi ritmează lent,
a petec de viață
pata de raze pe sabia cerească
înconjura buze cu carne de-aramă
și împietrite licăriri de spaimă
în tresărirea zilelor deșarte.
am mai mușcat din măr, cu sete nebună,
și altadată... a fost la
Încolăcite-n fire de uimire,
Mă-mpodobiră două zile,
Mă-nveșmântară două nopți.
Mă iau pe sus, mă duc spre porți,
Mă saltă spre culoare de lumină
Mă lasă jos și mă suspină,
Cu negrăite
azi n-am mai scris nimic;
poate doar niște zahăr pe botic,
și niște fructe împletite-n plete,
cum poartă fetele cochete.
mai ieri, îmi vine-acum să-ți zic-
purtam cercelul în buric
și-n salbe
se cerne strâmb, peste un cer cu vrejuri de cutremur
un vis cu stăreții de fum și mânăstiri în ghemuri.
mă-nvăluiesc de crivețe pustii, și vasul de salcăm tot
lunecă la vale, pe-un drum cu spinii
Mi-ai deviat fiinta inspre-un nisip de ganduri...
Coboara-te cu mine, sa adormim prin samburi
Sa ne hranim din fiinte de nealbastru rar,
Sa luam aici si Moartea, ce-n noi o nastem iar!
Ori
cu țipete de-o șchioapă,
peste pereții orbi,
căznindu-se să treacă
în fară-de-ferestre-a lume,
uitate ca-ntr-un joc bizar-
leagăn de ghionoaie,
-ncadrate-ntr-un chenar-
la margini de ploi,
Am visat că ți se deșteptau mugurii,
știi, mai sus, in sprâncene
iar crengile ... crengile mă-mbrățișau
spre stânga, știi, mai spre răsărit.
Ai miros de copac tânăr,
de pământ proaspăt, dar
vazută din partea mea, lumea părea mai
albă și mult mai decolorată
din loc în locul zilelor de mai
cu scăldări în soare și-nșiră-te-margăritare.
sticliri de vreascuri vrăjite
Intretăieri de pagini albe
cu leșinuri constante și impudice
lasă în urmă franjurii unei păduri
ninsă de soare.
Niște poze, răsucite mai des
și toarse pe o liră strâmbă,
un pian și-o
mi-au zăbovit colibri pe șira spinării
și-au contopit măduvile
cu mierea din cupele lor de șampanie.
pișcoturi au servit berzele,
de-abea scoase din cuiburi,
cu liniștea cerului ciufulită
Am impresia/ senzația/ părerea
că mă pierd într-o topitură
de tu și eu,
niciodată noi,
și nicicând despărțiți.
Mă amețește/ uimește/ ademenește
ideea de-a nu mă putea conjuga
la timpul
\"Stimate doamne,Stimati domni,
Numele meu este Vladu Florin Petru, sunt tatal unei fetite in varsta de 22 de zile, nascuta pe data de 19.06.2003, la Maternitatea Spitalului Judetean Sibiu.
înghețare cu titluri
complete
înmărmuriri lascive cu gâtul
dezgolit
zboruri sparte cu fulgul
amorțit.
cenușă în suflet
cer în fiecare sunet
zi sub orișice noapte
răsună a gol liniștea din
Mi-ai urcat culoarea spre celalalt
capat al lumii, de-din-zori,
trecand somnoros cu privirea si mana,
prin padurea de stele
a primului meu infinit.
Ai ochit salba de margean,
cununa pe
Am rasarit, copac pe dos,
intr-o lume simulata,
cu crengile avantate-n pamant si
cu lumina cerului in radacini aplecata.
Ma cobor mai intrauntru-n piatra
si rasuflu mai a abur
te voi judeca în fiecare zi,
cu fiecare fir de pai, țesut în cămașă,
și pe fiecare perdea a podului îți voi ridica
fulguite castele de mătase,
mângăindu-ți sânul stâng, cu genele
și izvoarele
îmi colorezi adâncul ce dă-n pârg,
și-n mine culorile de bază se frâng
și norii ... de la mijloc mă-nveșmântă,
și veacul inimii de flori mă frământă.
îmi cobori obloanele spre
am uitat dacă am mai făcut dragoste aseară
și ieri era la fel de ceață la noi între ferestre
încât zâmbetele s-au împleticit și-au pierdut rostul
de-a mai vizita o ramură de mai ploios
și-o
Mi-au străvezit degetele, stând așa... întinse
între curcubeu și asfințit,
alungite leneș.
Mi-au coborât glasurile între mere și penele
zânelor din lalele, cu petece scrobite de soare
pe
‘aș putea să scriu cu pietre’,
știi, ĩn general utilizam brelocul
de la stele, și desenam,
ĩn jungla emoțiilor verzi,
câte-o creangă mai ĩnflorită,
de care-mi atârnam
