Poezie
cioburile cununiei
1 min lectură·
Mediu
Am impresia/ senzația/ părerea
că mă pierd într-o topitură
de tu și eu,
niciodată noi,
și nicicând despărțiți.
Mă amețește/ uimește/ ademenește
ideea de-a nu mă putea conjuga
la timpul apropiat
cu caracter pronomial
de pereche cu vise albastre.
In punți de cuvinte
spre nerostirea noastra de ieri
am corodat lespezi de piatră-n culoare
cu toate parerile moi
despre o viața împarțită la doi.
Ca să-mi închei sfârșitul la final
adaug glasul scund, paradoxal,
al verighetei –cununa de flori-
ce am purtat-o la nunta din zori.
012.362
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Dascal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Dascal. “cioburile cununiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-dascal/poezie/41716/cioburile-cununieiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ML
MLMotoc Lavinia✓
Mi se pare ca usoara ironie din final nu cadreaza cu restul poeziei. Ce zici ? Iar rima \"flori- zori\" este cam facila, ai putea sa o sacrifici, pastrand insa imaginea frumoasa.
0