Poezie

aștept

1 min lectură·5 mai 2003

Mediu

Mi-au străvezit degetele, stând așa... întinse

între curcubeu și asfințit,

alungite leneș.

Mi-au coborât glasurile între mere și penele

zânelor din lalele, cu petece scrobite de soare

pe burți de bondari rotofei.

Mă-ntreba dimineață motanul: ”Ce bei?”

Facuse cafeaua fără zaț, și cu sare, așa amară cum

o gustasem la tine-n garsonieră.

Ce-ai putea să-i ceri? Bietul cotoi!

Zbura și el din copac în copac, ciugulind fluturi,

și-amestecând prin vrăbii

să nu formeze excrescențe de inteligență.

Mă-ntreba întruna: „Tu cum bei?”

Albăstrise și ouale de Paști și umpluse mieii

de pe pășuni, cu glasuri de îngeri.

Să-i asculți cum sfarmă noaptea-ntre dinții

desculți, flori de lalele!

023.218

Monica Dascal. “aștept.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-dascal/poezie/42838/astept

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

M-am uitat si eu in lumea ta de basm,de vis, de \"uite ca se apropie vacanta mare\".
Mi-a placut ce am vazut.

mai \'visiteasa\'-ma, daca vrei...din cand in cand, in cand ...