Mondea Adrian

Okay / am citit / vă respect punctele de vedere si recunosc logica şi sensul mesajelor transmise / accept părerile şi simt că-mi sunteţi alături în acest proces creator / acum îmi imaginez ce simte cititorul când este pus în faţa unui asemenea text / mulţumesc frumos / apreciez cu recunoştinţă. Întradevăr poemul este validat doar în parte. De aici şi semnele de punctuaţie adiacente [...]. Există o formă completă. O să revin cu o corectură pe site.

Poporul Zulu foloseşte un salut foarte... okay. „Sawubona”. Exprimă nevoia acută să fii văzut, să fii auzit, să te oglindeşti în ochii celuilalt într-un context evident, în orice context acoperit sau nu de circumstanţe. Încercarea mea prin această postare este aceea de a crea un egregor, să ofer o provocare, un spaţiu-experiment pentru a fi auzit, cu riscul de a fi criticat, judecat, îmbrâncit, exilat. Nu ştiu dacă această expunere înseamnă curaj. Ştiu doar că înseamnă neuroplasticitate şi recunoştinţă pentru toţi cei care vor fi autentici şi fireşti într-o confruntare de idei pozitivă. Pentru aceasta am renunţat intenţionat la „casete” uitându-mă atent la stânga mea şi la dreapta mea. De altfel, acesta este conceptul care face diferenţa dintre un soldat şi un general într-o primă etapă. Pentru mine agonia.ro (de când sunt aici) e echivalentul unei călătorii emoţionale, reflectă emoţiile mele cu cei de-o seamă, cu cei care „simt”, vibrează la unison şi nu iau lucrurile într-un demers personal si didactic. Iar dumneavoastră faceţi parte din această experienţă extraordinară... Un fel de schimb de energie solară.

O invitaţie la reflecţie şi interpretare sau... un concept metafizic? Am să mă opresc la cuvântul smuls şi cireşul nenăscut, cosmosul rotund şi lumea ferecată ca elemente de context/contrast şi asonanţă. Desigur ideea de „închidere”, duplicitarul cerc (rotund), zborul ca o singură posibilitate într-o evadare de sens, viziunea asupra cuvântului ca fiind o entitate vie, efemeritatea vieţii şi destinul care nu poate fi distrus şi uitat (aş zice chiar reţinut), relaţia inversată dintre mamă şi copil, fragilitate şi conţinut, toate aceste pot surclasa vizual paradoxul unui laitmotiv ca un orizont intrinsec de valori (autentice valori) chiar dacă aş ţine cont şi de câteva elemente de intertextualitate (mă refer la melodia The Final Countdown şi la conceptul de „cameră de gardă a îngerilor”. Şi astfel gândul meu pleacă spre Nichita Danilov. Omul nu poate fi închis într-un concept metafizic, „executând undeva suspendat
în eter dansul lui Shiva. Lecturat cu plăcere

Am să mă opresc la cuvântul smuls şi cireşul nenăscut, cosmosul rotund şi lumea ferecată ca elemente de context/contrast şi asonanţă. Desigur ideea de „închidere”, duplicitarul cerc (rotund

Dl. Stanica Ilie Viorel / multumesc pentru semn, pentru steluta, pentru fina observatie / a fi sau a nu fi? - o poveste in care fecioarele sunt prinse de mijloc / onorat

Concepte, imagini, contraste, teme universale, dragoste – stimuli pentru emoţii, atingeri cu ferestrele larg deschise. Sugestiv, vine o zi când te ridici dincolo de cuvinte, când îţi poţi menţine respiraţia între vis şi trezire, între metafore şi simboluri, între graniţe şi renaştere. Şi totul se învârte în cerc – aceleași contraste, aceleaşi idei ridicate încet la puterea de a trasa adevărate vibrații, puncte rotitoare printre multiverse, constelații

mulțumesc frumos / am corectat // şi când mă gândesc că totul este dovedit efemer... / aici / acum / dincolo de decor // onorat de semn / zi frumoasă

apreciez tare mult recomandarea făcută / importante sunt simțurile şi dimensiunile unor simple reflecții / poate ecourile / sau grija implicării în transcenderea lor / un fel de grijă de spațiu dedicat... / delicat // mă bucur foarte mult pentru semn / onorat

nu este nici o problema / vă înțeleg / e un obicei... inspirator:)

multumesc de semn si de apreciere / onorat

multumesc frumos pentru stea. ma simt onorat. o seara frumoasa plina de poezie

Cele mai mici părți ale corpului sunt amintirile, și noaptea, sfârșitul, schimbările climatice, efectul de tundră, cenușa din jgheab... Dacă ar fi să ne îndreptăm spre miezul furtunii ierarhia sinapselor ne-ar împinge inevitabil spre margini. Adiacente ar rămâne... reflexiile sau poate iminența propriei răbdării, dorința continuă de a traversa cu ochi evazivi ziua de mâine. Semn al mersului sinuos? "m-am oprit un timp pe țărm / ... / mă întreb acum cine sunt eu" - un poem asumat, un deja-vu parcă desprins de la nivelul ochilor generând subtil adunări, diviziuni, concluzii

mulțumesc de semn și sugestie / o să reflectez cu siguranță / fără presupuneri:)

Răzvan / mulțumesc pentru trecere și semn / se pare că preferăm acea memorie ascunsă, acea stare generată dincolo de potrivirea unor efecte acustice / compunem cu o anumită tăcere, nu-i așa? / o liniște care parcă așteaptă (paradoxal) ... furtuna / probabil aceasta este poezia pe care o trăim / acesta este sentimentul... / cu respect / o zi senină

singurătatea femeii e un refugiu în mișcare / acel impuls suitor când muzica se însoțește cu o pasăre rară / singurătatea femeii ascunde o trifazică chemare către inefabil / umplând pe rând spații lăuntrice, vibrații, starea de „divină” contemplație: „se întoarce / pasăre / [...] / pe umerii lui” – un principiu mai mult decât feminin, o briză de vânt și beatitudinea deplină a unei zile prea-fericite / frumos redat / cu plus |a.m.

aici, încerc să privesc altfel / aș considera poemul în sine un fel de... cântec orfic / și aici nu mă gândesc decât la Pindar / iar în jurul nostru există atâta rezonanță / rezonanță ce-mi influențează respirația / „ierburi ciufulite desenând aerul cu păsări neînchipuit de maiestuoase / sânii tăi...” – un poem ca o sărbătoare, un mod plăcut de a transforma „aerul” în... fructe glasate

unu, două, trei... simțuri primare / percepția frumuseții este, bunăoară, cuprinsă în sine / un fluture orb / o cheie cu care întoarcem pe rând fața nevăzută a descendenței magice dintr-un uni.Vers poleit cu poeme scrise „cu rodii scorțișoară și ciocolată” chiar dacă / „noaptea / e o navă de croazieră care se gândește permanent că va eșua / la tine pe țărm...” – o recuzită expresionistă de nuanțe, simboluri care sunt deja în măsură să te atragă unul spre celălalt / metafizic... simțindu-mă chemat la meditație / apreciez / cu plus |a.m.

mulțumesc de semn / ca de fiecare dată onorat / cer senin

o perspectivă emoționantă, un carusel de „zidiri”, ca și cum m-aș izbi pretutindeni de proximitatea unui prezent intrinsec, un complice fidel al noilor tendințe aduse ca omagiu: „consider că merită să trăiesc / să repar o pereche de pantofi / în care m-am simțit femeie”. Cineva a spus: „cuvintele de azi scriu amintirea zilei de mâine”. Aș completa... tot ceea ce ne înconjoară ne fascinează – un sentiment de echilibru, de acceptare. cu plus |a.m.

căutarea de sensuri lăuntrice, rezonanța filozofică a resuscitării vieții într-un pasaj „subteran”, singurătatea îmbrăcată în aripi și „timpul vieții” - direcția contrară a impulsurilor noastre: „fiecare zi pentru mine a fost o viață / și-n fiecare zi am repetat celor ce-au vrut să asculte / suntem oameni” – o extindere de orizont într-o viziune transcendentă, okay, am rezonat, cu plus |a.m.