Texte în proză

Pe Calea Vitan oamenii s-au hotărât să nu se grăbească. Străzile sunt goale. Și de ce s-ar grăbi dacă este luni și este începutul săptămânii. La un capăt de stradă, izolați, totuși, câțiva

MAMondea Adrian

0

0

Casa din pădure, în majoritatea anului era părăsită. Ca și cătunul. Satul fantomă cum a fost catalogat de presa locală. Gabriel, fără excepție, trebuie să se gândească serios la cazul Laviniei

MAMondea Adrian

0

0

Ecoul sirenelor la marginea orașului. Paturi răvășite. Cuvinte codate, aruncate prin stația deschisă pe frecvența de apel, care încă se lovesc la o oarecare distanță. Ecouri. Două valize de lemn

MAMondea Adrian

0

0

Gabriel, Mihai și Maria sunt frați. Destinul i-a aruncat prematur în linia întâi a frontului vieții. Și chiar înainte ca acest lucru să se întâmple se simțeau obligați să ia pilda bunicului care

MAMondea Adrian

0

0

luni 24 mai 2004 Ștergătoarele erau date la maxim. Ca de obicei, radioul era bruiat, uitat pe o lungime de undă comună. Pe alocuri mașina cabra fiind în pericol de a ieși de pe axul drumului.

MAMondea Adrian

0

0

Motto:„În luptele mici ale vieții se fac multe fapte mari. Există fapte de vitejie, dârză, neștiute de nimeni, biruință nobilă și tainică, pe care nici un ochi nu o vede, nici un renume nu o

MAMondea Adrian

0

1