oxigen

mă socotesc fericit astăzi am luat o porție zdravănă de realitate conjugând la timpul prezent sunetul tandru al recent însemnaților îngeri nu nu am deranjat totul e sub semnul aparte cu ochii deschiși poeții cosmici nechează dau din copite să muște fornăie pe nări convențional umezind individualitatea simplă a unei frunze fulgerând melicii greci până la cuget „nu cred în filosofia îngerilor goi suferinzi” îmi spune Pessoa eu zic e un principiu de libertate să-ți pui pe suflet dulcile ploi să găsești un ritm o cadență între respirație și bietele păsări ce au început calofil să tresară în somn crampe de zbor sideral în mirosul de oameni sosesc trimbulinzii cu a lor lună pătrată sosesc balansând sufletul lor alb concentrat apoi înfingându-l adânc în eternitate cu lejeritate îmi lipsesc culorile crude acel verde turbat de mușchi de copac ce cuprinde în vale de pe sub maluri sfincșii nelinși bietele cărnuri ale pietrelor așezate în unghi pielea cu gust de șelac a unui elefant fusiform ce-și protejează colții de hoții de fildeș miezul chipului meu efemer în încercarea de a-și înfrunta propria frângere nu știu de ce astăzi mă socotesc fericit poate la gândul că am pregustat timid o porție zdravănă de realitate respirând nubil la timpul prezent îngerii goi, suferinzi și poate nici un obstacol - A.M.