"oxigen" – 1589 rezultate
0.01 secundeMeilisearchnimeni
biografie?! poate...daca exist? nu stiu...de cand va consum oxigenul? de ce? nu stiu...urasc intrebarea asta...cine sunt?...eu si totul e spleen in jurul meu... acum... si pentru totdeauna...
14 poezii, 0 proze
DKDemetrio Korsi
Panamá, 1899 - 1957) Poeta panameño de origen griego. Inició estudios de medicina en Estados Unidos y de derecho en Panamá, que no llegaría a terminar. La inclusión de poemas suyos en la antología de Méndez Pereira Parnaso Panameño (1916) alentó su vocación poética, aunque profesionalmente se dedicó a variadas actividades. Vivió muchos años en París y Nueva York y fue cónsul en El Havre y Kingston, Jamaica. En El Havre, en 1926, se casó con la francesa Angela Julian, con quien tendría una hija. Divorciado, volvió a casarse en 1948 en Panamá con Eloisa Sandoval, que le daría tres hijos. Poeta de transición entre el modernismo y la vanguardia, abordó con ironía y aspereza temas de sabor popular y afroindígenas, así como el tema canalero. Su obra se nutrió del folclore y los ritmos típicos de su país. Sus poemarios más destacados son Los poemas extraños (1920), Tierras vírgenes (1923), Los pájaros de la montaña (1924), Bloc (1934), Nocturno en gris (1952), Los gringos llegan y la cumbia...
1 poezii, 0 proze
JLJosé Lezama Lima
José Lezama Lima (19 decembrie, 1910 în Havana, Cuba - 8 august, 1976 în Havana, Cuba) a fost un romancier ți poet cubanez. Born in the Columbia Military Encampment close to Havana in the city of Marianao where his father was a colonel, Lezama lived through the most turbulent times of Cuba's history, fighting first against the Machado dictatorship, and later surviving the Castro regime. A gay man himself,[1] his literary output includes the semi-autobiographical, baroque novel Paradiso (1966), the story of a young man and his struggles with his mysterious illness, the death of his father, and his developing homosexuality and poetic sensibilities. Lima also edited several anthologies of Cuban poetry and the magazines Verbum and Orígenes, presiding as the patriarch of Cuban letters for most of his later years. In addition to his poems and novels, Lezama wrote many essays on figures of world literature like Mallarmé, Valéry, Góngora and Rimbaud as well as on Latin American baroque...
3 poezii, 0 proze
CRClaudio Rodriguez
Claudio Rodríguez García (Zamora, 30 de enero de 1934 - Madrid, 22 de julio de 1999) fue un poeta español. Hijo de María García Moralejo, de arraigadas convicciones burguesas y heredera de alguna que otra propiedad en Zamora, y de Claudio Rodríguez Diego, de origen humilde y gran lector de poesía y autor de algunos versos, y con quien se lleva bastante mal. En 1939 nace su hermano Javier y en 1945, las gemelas Marisa y Maricarmen. Su apodo es "Cayín". Desde los cinco años pasa largas temporadas en la finca de su abuela materna en contacto con la naturaleza y las labores del campo. Estudia el bachillerato en el Instituto Claudio Moyano, Es buen estudiante y compañero, y juega asiduamente al fútbol. El 23 de marzo de 1947 murió su padre y su vida dio un giro decisivo al quedar la familia en la ruina; Claudio ha de dedicarse a la administración de las fincas en el campo y tratar con jornaleros. Se acentúa su "manía andariega" y se refugia en la lectura. Se hace ayudante de un profesor de...
1 poezii, 0 proze
JJJuan de Jáuregui
Juan de Jáuregui y Aguilar (Sevilla, 24 de noviembre de 1583, - Madrid, 11 de enero de 1641), poeta, erudito y pintor español del Siglo de Oro. Sus padres fueron el riojano Miguel Martínez de Jáuregui, señor de Gandul y Marchenilla, caballero veinticuatro de Sevilla y doña Isabel Hurtado de la Sal. El padre de origen hidalgo y de ascendencia vasca (su abuelo Martín de Jáuregui era natural de Vergara, y la madre perteneciente a la oligarquía comercial sevillana). Es común encontrar en fuentes biográficas actuales a Juan de Jáuregui apellidado como \"Martínez de Jáuregui y Hurtado de la Sal\" cuando ni él ni ninguna fuente de la época utilizó esos apellidos. El \"Martínez\" de su padre es un patronímico que indicaba que éste era hijo de Martín, el apellido propiamente dicho era Jáuregui. El apellido de su madre era \"de la Sal\" (era hija de Lucas de la Sal) pero se antepuso el \"Hurtado\" por haber heredado una importante patrimonio de un tio suyo apellidado así. Juan de Jáuregui tomó...
1 poezii, 0 proze
MMMario Meléndez
Mario Meléndez (Linares, 1971). Estudió Periodismo en la Universidad La República de Santiago. Entre sus libros figuran: “Autocultura y Juicio” (con prólogo del Premio Nacional de Literatura, Roque Esteban Scarpa), “Apuntes Para una Leyenda” y “Vuelo Subterráneo”. En 1993 obtiene el Premio Municipal de Literatura en el Bicentenario de Linares. Sus poemas aparecen en diversas revistas de literatura hispanoamericana y en antologías nacionales y extranjeras. Ha sido invitado a numerosos encuentros literarios entre los que destacan el Primer y Segundo Encuentro de Escritores Latinoamericanos, organizado por la Sociedad de Escritores de Chile (Sech), Santiago, 2001 y 2002, y el Primer Encuentro Internacional de Amnistía y Solidaridad con el Pueblo, Roma, Italia, 2003, donde es nombrado Miembro de Honor de la Academia de Artes y Letras de Roma. Además dirige, durante dos años, un taller literario en la Cárcel de Talca que dio origen al libro “Los Rostros del Olvido” (dos volúmenes) donde se...
75 poezii, 0 proze
Oxigen
de ion toma ionescu
Se hârjonesc în flacări șerpi de apă bătrânul fluviu sparge în lentoare tot mai lipit de trotuar pe străzi întunericul curge încins Cu gestul sigur și impasibil la semafoare un înger pune virgula În...
oxigen
de bianca marcovici
E o boare de aer venită dinspre tine Ma sperie orice legatură de inimi Mi se pare ca pot fi prinsă într-o capcană. Absurda-i virtualitatea, Uneori te poate lovi cu acidul cuvântului Mai puternic...
Oxigen
de Adela Setti
pervazul a înverzit sub plămânii noștri patru săculeți informi doi la stânga doi la dreapta ferestrei - grilajul rupt ca o mătase a broaștei efervescentă culeasă din mlaștini cu un băț de alun sunt...
Oxigen
de Alex Tocilescu
Oxigen Nefolositor când ai o gaură-n plămân Oricât ai fi de șmecher Aici se cam termină povestea Mai ales că ăla Te privește cumva de sus Cine are pistolul privește de sus E logic Oxigen, aiurea Și...
Oxigen
de gheorghe Sarbu
umblă înspre aici pe listă între dinți cuibul cu jarteaua când de mâine te legi cu joi nimeni nimic întru amândoi ce umbră deasă pădurea mat nici vizibil orbecăim răul cu bunul simț s-a culcat trăim...
oxigen...
de ioana matei
respir respirarea... ca pe o dorință?
Oxigen
de Dafina David
Mita, îmi scriu numele-n palmă, de cineva s-o uita la bătăturile mele, de cineva s-o face încetișor culcuș de milă penrtu mine - îmi scriu numele. O poveste ce-și umflă paginile sub răsuflarea ploii:...
oxigen
de Laura Danaila
mansarda răsuflă greu praful încinge hore plămânii învață lecția deșertului în cetatea branului oxigen cavaleri și domnițe mânuiesc biciul destinului ce pocnește când în stânga când în dreapta încerc...
Oxigen
de Carmen Sorescu
Deasupra ta e un amestec de poezie și miez de pâine caldă, ceva care ține de foame Sunt opere de artă, mișună peștii prin aer, cobrele dansează, iarba crește Așa dintr-o dată, sub palmele mele e un...
Oxigen
de Țenche Mircea
Oxigen și nu vreau să mai caut. Doar păreri, ochii tăi nu sclipesc, Ieri, ceața era un voal... Nu te caut în destine, Te găsesc numai în mine. Copiii nu știu să tacă, Demult îți eram dator, O...
oxigen
de Mondea Adrian
mă socotesc fericit astăzi am luat o porție zdravănă de realitate conjugând la timpul prezent sunetul tandru al recent însemnaților îngeri nu nu am deranjat totul e sub semnul aparte cu ochii...
oxigen letal
de ion toma ionescu
se harjonesc in flacari serpi de apa batranul fluviu sparge in lentoare pe strazi intunericul curge incins tot mai lipit de trotuare cu gestul sigur si impasibil la semafoare un inger trage virgula...
oxigen in plamanii unui anotimp amnezic
de Nuta Craciun
mă plimbai prin obsesiile tale străine orase cu sentimente împrumutate în loc de străzi câini vagabonzi și idoli de întuneric obosită mă prefaceam că înțeleg ce filozofie parfumată legai tu de...
Oxigen pur
de razvan rachieriu
Oxigenul pur arde rămășițele dioxidului de carbon eliminat de plămânii josniciei vertiginos vaporii halucinanți sfredelesc carbonul ce arde în sarcasm pata de azot îmi surâde feciorelnic.