Poezie
oxigen
1 min lectură·
Mediu
mansarda răsuflă greu
praful încinge hore
plămânii învață lecția deșertului
în cetatea branului oxigen
cavaleri și domnițe mânuiesc biciul destinului
ce pocnește când în stânga când în dreapta
încerc și eu
două urme sângerii îmi apar pe coapse
greu de stăpânit destinul
dureros
cimpoierul învolburează aerul
cu sunete stridente
un toboșar le așază în pluton
arcașii săgetează ținta din paie
halbele se golesc forfota crește
în aer război
s-au răsculat zgomotele
plămânii se îneacă
ancora sufletului
râsul copilului
mă adun din risipire
006270
0