Poezie
Oxigen
2 min lectură·
Mediu
Deasupra ta e un amestec de poezie și miez de pâine caldă, ceva care ține de foame
Sunt opere de artă, mișună peștii prin aer, cobrele dansează, iarba crește
Așa dintr-o dată, sub palmele mele e un câmp înverzit, fluturii țâșnesc dintre coaste
Și parcă sunt în visul cu plasa când încercam să prind aripi și ploaia începea subit
De-o parte a mea, de cealaltă era soare și eram așa la mijlocul a două lumi
Fix acolo unde se termina norul, așa sunt deasupra ta, la mijlocul celor două stări
Nici înger, nici diavol, deasupra ta e un adevărat festin, îmi pun corpul aceala astral
Fără trup, ca și cum mi-aș pune o rochie de seară fără spate, fără destin, destinul e deasupra ta
Îmi cresc rădăcini, fericirea capătă sens, deasupra ta cuvintele nu aparțin oamenilor
Sunt un fel de păsări cu care-mi identific sângele, zile și nopți, un fel de-a mă ruga
Peste acest oraș asediat, plin de miracole, deasupra ta refrenul meu e dintr-un imn războinic
Identic cu iubirea, unde soldați se duc la luptă și nu se mai întorc, aici roiesc femeile din mine
Am toate cărțile din lume, oameni de zăpadă, aici nu pierd nimic, nu valorez nimic
Doar strălucesc
002.658
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 204
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Oxigen.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14025427/oxigenComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
