Miruna Gavaz

Stau ca un hoț pe lângă foc și fur și simt albastru Tălpile tari și frig de mor . Vreau Să mă duc demult la dans să te mai văd pe tine, Luceafăr rece, îndelung . ochii îmi

Stai, stai, dacă tot sunt în stare, și-mi sunt și-n stare și în stare, stai, stai, să-ți intru-n piele. Dar oare pot? Ești netedă, te conturează inceputu-n cerc: din punctul

Nu știu ce-nseamnă genial, dacă nu simplu. Ce-nseamnă simplu, oare nu confund simplul cu greul, simplul cu adâncul profund cu pasiunea, pasiunea toată cu oasele ce instinctiv dau

Am înțepat-o cu un pui de ac și-a sângerat albastru. Eu m-așteptam la soare, credeam că-i curge soare... Am tras-o de obraji pân-a născut din ochi o chinezoaică. Eu

o-ntreagă vară am fost toată beată și răstignită într-un moft de trup întâi septembrie în piele-acum aproape moartă îmi amintește că am lung de drum până când... până când? acum

Când noaptea cade pe păsări ca o plapumă muzica pâlpâie între măsuri de vară și inimă eu îmi așez capul pe-un leneș cu două degete și plutesc doar. Plutesc doar.

aș vrea aș vrea aș vrea aș vrea aș vrea să fiu într-o pictură de-alu chagall unde totu e roșu infernos și prăpădit și caprele zboară greoi printre iubiți iubiți care la rândul lor miaună și

4 săptămâni m-am jucat de-a febra și de-a omu bun m-am spălat pe dinți am mâncat fructe mi-am masat pieptul am băut ceai 4 luni de zile m-am jucat de-a emoțional stabila și de-a omu bun m-am

Era o doamnă odată ca mereu hainele făcute din ha- ine de pe ea răgeau într-o liniște amar de crudă în riduri îi era reprimată disperarea în vene i se zbăteau întregi pești morți

Ziua Am întins un nor cu ochiul Sau poate s-a întins el singur L-am micșorat. Marea jos Metal în mijloc Eu sus Am ațipit și soarele e tare Jur pe Giuliana că norii sunt abstruzi Niște

M-am împărtășit azi cu timpul In numele poziției mele paralele cu laptopul Și-al masturbării orizontale Si-al sfântului spațiu Amin E timp mult e timp puțin e timp destul e spațiu mult e

Vreau o căsuță și-n ea o Românie micuță, în prag să fie un omuleț care salută o bunicuță, o păpădie să se-ofilească-n câmpie și-o iie să nu mai scap de ea de Românie și de căsuță și-n ea o

Partea I : Prezență tristă (de Iuliana Zaharia, mama Mirunei Gavaz, 15 ani) Când m-am născut, nu s-a mărit Pământul, iar Soarele n-a strălucit mai tare... Nu s-a văzut a doua

În miezul nopții de copil când tot învăț bijuterii, mai câte despre-o Indie și despre-o logică bizară mă simt PAL-Pal-PAL-BA-Ba-BIL; și nu mă mai simt singură - că am pe solzi

Căpșuni căpșuni căpșuni vreau de ieri căpșuni și mă gândesc numai la căpșuni de ce vă vomitați în personale scremute despre dragoste mereu? Pentru mine căpșuna-i Dumnezeu o căpșună rege