Poezie

Frumoasă

1 min lectură·24 februarie 2015

Mediu

Suită pe vârful de cer aburit,

tolănită-n nimicul obez și-ntr-un „când“,

mă presar pe-undeva cu-nțelesul succit,

topită-n crutoane de timp, simt că simt:

Din demon îmi crește ghiocelul de gând,

erupând

crud, sălbatic și-mi țipă

că sunt,

deși rece și clasic,

totuși fericit.

„Suflă-ți tot conturul de azi pe fereastră,

și-l umple cu apa de-aci, de sub pod.“

Sunt albastră,

prin frunte-mi vâslește o barză,

frumoasă,

și-mi umple cu fulgi,

arși, adânci

crăpăturile-mi dulci;

fluturi lungi

și cremoși

'n loc de riduri

sau pungi,

fripți pe roz sau zemoși,

'n ochi îmi gem'-un apus.

Să par eternă-mi vreau,

chiar moartă, o pădure;

prinsă-n palid, pictată-n profil,

și stâlpii-gene să-mi smulgă din stil,

să-mi cadă din vid;

Azi simt,

dar parcă nu mă simt deloc ...

copil.

001.032

Miruna Gavaz. “Frumoasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miruna-gavaz/poezie/14066224/frumoasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.