Poezie
Camilla
2 min lectură·
Mediu
Camilla se uita la mine
cum mă-ntindeam și crăcănam pe canapea
"da' ce ai dragă, nu ți-e bine?"
Eu nu ziceam nimic și mă foiam
"Măi fato zi-mi doar: dormi, visezi, ai vreo problemă?"
Deodată m-am uitat la ea.
"Dorm.", am spus.
Ea a plecat din cameră cu ochi de foc
Și mă gândeam că se gândește că-mi bat joc
de ea
Ea a venit cu ochi blajini, s-a așezat lângă mine și mi-a spus
"De ce nu sunt și EU ca tine, așa turbată și necontrolată?"
Eu n-am mai zis nimic.
"De ce nu sunt și EU așa rebelă, de ce îmi pasă
ce zice toată lumea despre mine?
De ce nu-mi vine și mie în cap să mă joc?"
A doua zi am lăsat-o mai moale,
am trezit ceva aiurea-n ea,
zâmbea.
"Ce faci Andreea, azi?"
"Băi, uite, stau, nimic, hai să vorbim."
"Nu am timp azi, plec în oraș."
Aveam impresia că mă ignoră.
A treia zi m-am dus EU după ea
"Camilla dragă, pot veni și eu cu tine
azi în oraș?"
Stătea cu ochi închiși pe canapea.
Ori mă testa, mă umilea, își bătea joc de mine?
O dară de sânge pe pernă.
"Camilla, dragă, răspunde-mi!"
Nu știam dacă respiră, dacă și-a luat viața, dacă s-a tăiat
Băi ești handicapat?
Poate-i pe stop.
"Păi ce să zic Camilla, dacă mă tratezi așa?
Eu doar mă joc cu tine, tu de ce ești așa?
Camilla, mă testezi cu viața ta???
Camilla, eu am borderline, te rog, oprește-te!
Te-am necăjit prea tare, dar te rog să încetezi!
Camilla fac o criză
Camilla
Nu mai pot, Camilla, mor
Camilla, viața mea
Camilla, crăcana-ți-aș fața aia
Camilla."
001.283
0