Pastile

*** În mașină, nu stau pe locul mortului, decât dacă există o legătură între mine și șofer: așa pot proba devoțiunea sau dragostea mea. *** Îmi plac femeile atunci când mănâncă, e ceva în felul în care o fac, hulpav sau furiș, cu plăcere sau ca pe o obligație, care îmi sugerează cum se manifestă în situații mai intime. În amor, de exemplu. *** Eu sunt anemică toamna, nu primăvara: mi-e teamă că sufletul nu o să reziste atâtor zeci de picuri. De aia sunt mereu sub umbrelă când încerci să mă iubești. *** Îmi spui uneori ce mult însemn pentru tine sau cum nu-ți poți înfrâna sentimentele. Mă uit în ochii tăi atunci și văd ceva ciudat: imaginea mea, cea care te interesează, nu sunt eu, ci umbra mea proiectată de soare pe asfalt. Orizontală. *** Nu am mai fost demult la teatru. În parte pentru că îl joc în fiecare zi, asta înseamnă să fii un om al timpului nostru. Păcat însă că nu se fac și cursuri, anumite reprezentații sunt chiar nereușite! *** Nu aud prea bine, așa că nu vei putea niciodată să îmi șoptești. Cu mine se țipă, domnule. *** Cred că știu care este expresia viitorului: deseori, dimineața, prind aglomerație la metrou. Zeci de oameni, dacă nu chiar sute, mergând cu pași mici, din cauza aglomerației, inexpresivi, așteptând să ajungă la destinație și parcă teleghidați.