Poezie
bunului meu bărbat
1 min lectură·
Mediu
sunt aici, bunul meu bărbat
pieptănând părul moale
ce mi l-ai descântat azi-noapte,
țin palmele căuș, să poți bea liniștit
și-ardență și suflu și spin
dar mai ales viață,
înțeleg, sunt by-pass-ul inimii tale
al pașilor tăi
care nu stau locului…
dreaptă sunt, cât muntele
să-ți lași poverile în creștetul meu,
nicicând nu mă frâng,
nici iarnă nu plâng
pentru ca tu să-ți poți ascunde tremurul,
să-ți găsești seva, să vindeci rănile
trunchiului tău încercat,
să poți face poame.
002021
0