Poezie
sezonieră
1 min lectură·
Mediu
sunt posacă și burzuluită
uitată în ninsoarea cam abundentă
aruncă-mi o nadă pescuiește-mă
du-mă lângă foc o să plesnesc ca lemnele
o să-mi trosnească oasele
după ce-mi desfășor hainele
o să încep să dogoresc
părul o să se așeze zulufi
și-o să vrei să-l sorbi
obrajii or să frigă
și picioarele și șoldul
căldura o să râdă din mine
de ninsoare de întunecimi
o să râdă și șosetele
scufița de pe cana cu ceai va face cu ochiul
și-am să fiu iar ce ți-am mai fost…
002050
0