călătorii la marginea drumului

Puțin scorțos poemul. Este interesant cum mișcarea în lumea blocurilor, ce nu au loc să respire, a adolescenților nesiguri, a cuptoarelor digitale, este frântă, anulată de \"metrouri inerte\", pregătind detașarea, voiajul cu trenul, cu o carte pe genunchi, \"tom adevărat, de hârtie\", ca o călătorie de inițiere, altfel. Mi-a plăcut. Cu amiciție,

Frumos poem, animat de sentimente de revoltă, tristețe. Peste câteva decenii, tinerii de azi din metrou vor privi la tinerii de atunci, nanocuplați la rețele paraumane, și vor scrie o poezie asemănătoare cu versul central în timpul ăsta sunt în tren cu un laptop pe genunchi Și trecerea lor va fi altfel, pe altă scară de valori, singulară, la nivel de generație...

interesantă atitudine. interesant final, scris cu talent și mână sigură: \"îmi las sufletul să zboare unde vrea el / folosesc creionul hârtia și copacii / și afirm / trecerea mea este altfel\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Iona Jorz: Nu știu cum anume \"scorțos\", dar mulțumesc de însemnări.
Luminița Suse: Se poate ca pe viitor lucrurile să fie așa cum imaginația din romanele SF ne duce cu gîndul și desuetudinea mea să fie depășită, dar...
Cornel Ștefan Ghica: nu știu cât de sigură e mâna, sufeltul nu-i. Mulțumesc de trecere.

Nota “spectatorului”:

Adeseori, in timpul si spatiul lecturii, eul poetic se lasa preluat de eul cititorului, si atunci eu, eul spectator notez:
Cititorule, nici n-ai crede ca, dupa plina ta viata cotidiana, alcatuita din metrou, televizor, laptop, lirismul te ajunge din urma, “trecerea” ta fiind “altfel”
Sau, chiar crezi ca esti varianta lirica eminesciana:”Tu aseaza-te deoparte/ Regasindu-te pe tine”,”printre blocurile ce nu au loc sa respire”
Si atunci, nu ai tu, cititorule, dreptate, calatorind “la marginea drumului?”
Si totusi….