Poezie
ca o fabulă
1 min lectură·
Mediu
învăluită într-un nor delicat
albastru picurându-mi din păr
eram foarte zen
gânduri de înfrățire cu viețuitoarele
mă masau rotocol în creștet
când dintr-o dată
un individ burzuluit m-a îmbrâncit
metrourile mașinile picamerul
au început să țăcăne
niște persoane aflate sus pe scări
mi-au tăiat pe hârtii niște drepturi
și furtuna a reapărut
scoasă din minți
cu izbucniri aberante de tunete
și întunecimi abisale
ce înghit sursele de lumină
nostim e
că-n acest răstimp
nu știu unde eram eu
001.773
0
